Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Cariera lui Laszlo Tokes de la venirea sa la Timișoara decembrie 5, 2016


4878papp020686maghPe alt sait al meu, documente1989.wordpress.com, am pus facsimilele cîtorva acte administrative legate de cariera preoțească a lui Laszlo Tokes (linc), de la venirea sa la Timișoara.

Tokes s-a mutat efectiv la Timișoara în 1 iunie 1986, fiind numit preot suplinitor, care trebuia să-l ajute pe preotul titular Leo Peuker. Mutarea sa venea după ce fusese suspendat din episcopia reformată de Cluj, stătuse o lungă perioadă fără serviciu, dar în final izbutise să-l convingă pe episcopul din Oradea, Laszlo Papp, să-l primească în episcopia sa.

Încă din 17 februarie 1986 episcopul Laszlo Papp trimite către Departamentul Cultelor o adresă prin care anunță intenția de a-l numi pe Laszlo Tokes ca preot capelan la Timișoara, începînd cu 1 aprilie 1986.

Totuși venirea efectivă în noul post s-a petrecut doar în 1 iunie 1986, după cum am aflat de la apropiați ai lui Laszlo Tokes.

Actul de numire, în limba maghiară, prezentat alături, sună așa (tălmăcire: Zoltan Makkai de la săptămînalul unguresc timișorean „Heti uj szo”): (more…)

 

Caracterizarea lui Laszlo Tokes de către episcopul Laszlo Papp (14 august 1989) septembrie 23, 2010


În perioada premergătoare revoluţiei, Laszlo Papp, episcopul reformat din Oradea, a încercat să influenţeze membrii consiliului parohial reformat din Timişoara să accepte schimbarea lui Laszlo Tokes din postul de preot. Printre altele, acestora le-a fost trimisă o scrisoare care conţinea o circulară a celor doi episcopi reformaţi din România (de Cluj şi de Oradea) şi o caracterizare a lui Laszlo Tokes, făcută de Laszlo Papp. Am primit o copie a acestei scrisori de la una din membrele consiliului parohial din 1989 – Victoria Ardelean (născută Agoston-Kadar). Prezint mai jos aceste documente (sînt simple foi dactilografiate, fără semnătură olografă) şi reacţia consiliului parohial, în original şi tălmăcire. Ele au fost deja prezentate şi în cartea mea „Revoluţia fără mistere”, dar fără facsimile.

Tălmăcire: (more…)

 

Laszlo Tokes: S-a pretins că au apărut elicoptere şi pe cerul Mineului (video) decembrie 15, 2008


Actualizare 22 decembrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube.

Ultima parte a interviului dat în 2001 de Laszlo Tokes. Cel care pune întrebările în această parte este Traian Orban, preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei. Laszlo Tokes povesteşte despre ziua din 16 decembrie 1989, precizînd că atunci cînd, fiind alături de primarul Moţ la fereastra locuinţei sale, a spus mulţimii să plece, nu era ameninţat în nici un fel (00:45), şi repetînd observaţia că nu se gîndea la răsturnarea regimului Ceauşescu. „Nu am avut ideea să agitez lumea, deoarece încă nici în momentul acela, în orele acelea, nu [mi-]am putut închipui că se poate îndepărta dictatura din fruntea ţării” (01:02). „Eram într-o stare ambivalentă, deoarece, pe de o parte m-a presăltat [?] simţul bun al solidarităţii oamenilor, mai ales a românilor, deoarece chiar din cauza situaţiei noastre minoritare nu mi-am putut închipui că aş putea avea vreun rol în orice schimbare. Dar pe de altă parte m-a înspăimîntat eventualitatea că din cauza acestei proteste eu aş putea fi cauza unei violenţe împotriva mulţimii din faţa bisericii reformate” (02:33). Apoi, Tokes povesteşte şi evacuarea sa. Spune că se pregătea să ţină duminica predica obişnuită şi s-a dus la culcare în jurul orei 2, trezindu-se doar cînd a intrat miliţia. A urcat pe o scară în biserică, dar au fost arestaţi toţi cei care erau cu dînsul (10:51). Deasemeni, se mai vorbeşte despre includerea lui Tokes în CFSN, în 22 decembrie 1989, dumnealui fiind la acea dată în surghiun în satul Mineu. „La Mineu, prin televizor am luat ştirea că am fost inclus împreună cu Domocoş Gheza, cu doamna Doina Cornea, Ana Blandiana, Pleşu, Dinescu, Caramitru, încă cu cîţiva dizidenţi, şi am fost foarte onorat şi ataşat pentru cauza comună” (13:37). „Am fost cu o noapte înspăimîntătoare cînd armata, un grup al armatei a venit de a mă convinge şi a mă conduce la Bucureşti, ore întregi nu m-am lăsat convins deoarece nu am ştiut ce se va alege din aceste împrejurări, peste tot s-a spus că peste tot sînt terorişti, şi pe cerul Mineului a apărut, cel puţin aşa s-a pretins că a apărut un elicopter, au luat lumina, a venit tancuri în apărarea noastră din Zalău, un comandant al armatei a venit să mă convingă că sînt aşteptat, s-a prezentat la Mineu şi a încercat să mă convingă să mă duc la Bucureşti, la şedinţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Peste ore întregi de dispută şi de argumentare şi de convingere m-am lăsat convins şi am pornit cu maşina pînă la Cluj, de acolo cu avionul, cu trenul. În ziua următoare, poate în 28, 29, nu-mi aduc aminte precis, m-am găsit în Piaţa Victoriei la o şedinţă a Frontului Salvării Naţionale în frunte cu Iliescu şi cu cei care au avut rol în prima fază în conducerea ţării. M-au primit tresărindu-se [?] şi elogiindu-mă ca fiind un erou al României, chiar Iliescu m-a îmbrăţişat şi el s-a pronunţat în acest sens” (14:12). „După retragerea doamnei Doina Cornea, cred că şi eu atuncea ar fi trebuit să mă retrag (…) eu încă eram naiv, cred că eram indus în eroare în atîta măsură încît nu mi-am dat seama ce se întîmplă după cortine. Ba chiar, în vizita mea în Statele Unite în februarie-martie, peste tot am făcut o propagandă pozitivă pentru Iliescu, pînă în martie, în neagra martie, în perioada negrii martii a Tîrgu Mureşului cînd deodată mi-am dat seama ce se petrece de fapt în ţară şi atuncea m-am întors împotriva lui Iliescu” (17:06) [se referă la conflictele interetnice româno-maghiare din martie 1990 de la Tîrgu Mureş]. „Vă pot spune că de data aceasta şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România este grav afectată de restauraţia comunistă” (23:32), „În prezent UDMR-ul este nu mai mult şi nu mai puţin decît unul din partidele politice mai bun sau mai răi din România. Nimic deosebit faţă de acestea” (24:43) mai spune Laszlo Tokes.

Părţile interviului din 2001 cu Laszlo Tokes prezentate în acest blog:
1. Discuţii preliminare (14 minute 27 secunde)
2. Biografia lui Laszlo Tokes şi problemele de dinaintea venirii la Timişoara (58 minute 44 secunde)
3. Nu mi-am putut închipui ca preot simplu reformat să lupt pentru eliberarea ţării de dictatură (44 minute 18 secunde)
4. Cum a ajuns în 1989 interviul cu Laszlo Tokes la televiziunea maghiară (12 minute 17 secunde)
5. Moartea lui Erno Ujvarossy – crimă sau sinucidere? Agresiunea din noiembrie 1989 (12 minute 39 secunde)
6. Încercarea securităţii de a-l racola ca informator pe Laszlo Tokes (8 minute 42 secunde)
7. Cum au reacţionat alţii faţă de cazul Tokes (24 minute 34 secunde)
8. Chitanţa de 20000 de lei (6 minute 34 secunde)
9. Arestarea lui Laszlo Tokes şi semidetenţia la Mineu (18 minute 34 secunde)
10. S-a pretins că au apărut elicoptere şi pe cerul Mineului (33 minute 46 secunde – acest episod)

În cartea mea „Revoluţia fără mistere. Începutul revoluţiei române: cazul Laszlo Tokes” este publicat interviul cu Laszlo Tokes într-o formă uşor prelucrată. Pentru coerenţă, în varianta din carte s-au eliminat repetiţiile, s-a inversat locul unor replici, s-au eliminat unele întrebări lăsîndu-se doar răspunsurile şi s-au corectat unele greşeli de exprimare în limba română ale interviatului.

 

Arestarea lui Laszlo Tokes şi semidetenţia de la Mineu (video) noiembrie 19, 2008


Actualizare 22 decembrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube.

Pentru celelalte fragmente ale interviului cu Laszlo Tokes vedeţi „Documente despre revoluţia din Timişoara”

În această parte a interviului Laszlo Tokes povesteşte evenimentele de după rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti de evacuare. L-am întrebat: „După acea sentinţă judecătorească, cînd a devenit definitivă, au mai făcut enoriaşii strîngeri de semnături ca să nu se aplice sentinţa?”. Răspunsul lui Laszlo Tokes a fost: „S-ar putea. Dar după aceea am pierdut controlul”. În cartea „Asediul Timişoarei” (editată de Eparhia Reformată de pe lîngă Piatra Craiului, pag. 67-69), dl. Tokes scrie că în 3 decembrie 1989 a cerut de la amvon enoriaşilor să iscălească pentru renunţarea la evacuarea sa, şi s-au strîns 700 de semnături pe o asemenea petiţie. M-a mirat că în interviu n-a mai vorbit de această petiţie. N-am izbutit să găsesc niciunde această petiţie, care ar fi un document istoric interesant. „Aţi bănuit că o să ducă această mişcare din jurul dv. la răsturnarea regimului Ceauşescu?”, l-am mai întrebat pe Tokes (01:58), iar el răspunde: „Nicidecum. Mi-e ruşine că n-am avut această idee înflăcărată, dar în acele împrejurări care te îndemnau la un minimalism social (…) bisericile minoritare nu aveau astfel de idei în perspectivă. Eu cred că unicul scop de al nostru a fost de a supravieţui” (02:05). Deasemenea, Tokes povesteşte cum autorităţile erau dispuse la compromisuri: „Dintr-o dată au încercat să refacă ce-au stricat. A venit primarul Moţ, au adus un medic, săptămîni nu a fost voie să vină medicii la soţia mea care era gravidă, a venit un grup de medici, au venit muncitorii să repare fereştile sparte” (03:25). Mai povesteşte cum a fost arestat în decembrie 1989 şi evacuat din Timişoara, în satul Mineu, unde episcopia reformată îl numise preot. Securitatea a pus la dispoziţie şi un camion, cu care s-a transportat mobila. „În fiecare graniţă de judeţ am fost predaţi unei alte escorte”, zice Tokes (08:50). La Mineu (comuna Sălăţig, judeţul Sălaj) Tokes a fost într-o stare de semi-detenţie. Fără să existe vreun mandat de arestare împotriva sa, era sub supravegherea securităţii, care l-a anchetat punîndu-l să dea declaraţii amănunţite despre activitatea sa. Ar fi interesant de văzut aceste declaraţii dacă s-au păstrat. „În prima zi au instalat nişte reflectoare în tot jurul curţii şi parohiei, să nu fugim” (10:05), „poliţistul în casă era cît se poate de bun cu noi, au dat odată, miercurea seara cred că au dat şi mîncare, carne pentru noi, doamna poliţist, soţia miliţianului” (11:18), „Gazda Arpi spune că, am dedus din cele spuse că tot timpul au fost în relaţie continuă cei care au făcut interogatoriile la Timişoara, cu Arpi şi cu alţii şi cei care au făcut la noi” (11:43), mai zice Tokes. Se pare că regimul Ceauşescu voia ca dînsul să apară la televizor unde să se recunoască vinovat de colaborare cu servicii secrete străine.

(va urma)

 

Cum au reacţionat alţii în legătură cu cazul Tokes (video) noiembrie 1, 2008


Continuarea interviului din 2001 cu Laszlo Tokes publicat în cartea mea „Revoluţia fără mistere. Începutul revoluţiei române: cazul Laszlo Tokes”. Acesta povesteşte cum au reacţionat alte persoane din jurul său în 1989, cînd au aflat despre cazul său. „Am adresat capilor bisericeşti şi colegilor din sînul bisericilor fraţi cîte o scrisoare în care am solicitat sprijinul lor, înalt prea sfinţitul Nicolae Corneanu, prim rabinul Neumann Erno, Feher Sandor, fostul preot evanghelic, Kreuter Sebastian, fostul episcop romano-catolic, încă în septembrie. Singurul care a fost foarte cumsecade şi cinstit a fost domnul Neumann, care m-a invitat să fac o vizită la dînsul şi m-a ascultat despre situaţia mea şi cel puţin a arătat o solidaritate (…) Domnul Corneanu a trimis o scrisoare de refuz şi a repetat învinuirile la care am fost supus din partea securităţii, dar ulterior, este foarte mişcător, a cerut scuze, după revoluţie, a cerut scuze chiar şi de la fiul meu care atunci a avut 3-4 ani. Exemplul domnului Corneanu poate fi modelul cum toată societatea românească ar putea reveni în normalitate” (minutul 01:19) „Eu cred că o foarte mică parte a preoţimii reformate [s-]au solidarizat cu mine” (minutul 04:41), „majoritatea [preoţimii reformate] era intimidată ori chiar frustrată de faptul că dînşii nu acţionează şi unii îndrăznesc să facă ceva (…) ia te uită că ce face Tokes, să se conformeze că şi noi ne conformăm” (minutul 06:53) „În 9 luni, cîteva [cîţiva] preoţi au fost numiţi în locul meu cu scopul de a le [îi] face interesaţi în înlăturarea mea” (minutul 08:51) „Chiar invers cum a fost în trecut, în trecut dacă intervenea securitatea sau miliţia, oamenii se împrăştiau, teama i-a împrăştiat, şi de data aceasta din săptămînă în săptămînă au venit tot mai mulţi, în pofida acestei paze instalate în faţa bisericii” (minutul 12:53) sînt cîteva declaraţii ale lui Tokes.

(Va urma)

 

Relaţiile cu securitatea ale lui Laszlo Tokes (facsimile, video) octombrie 22, 2008


Actualizare 12 noiembrie 2010: Înlocuire înregistrare video de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube.com

A 5-a parte a interviului cu Laszlo Tokes, în care acesta povesteşte despre încercarea securităţii de a-l racola ca informator.

Mărturisesc că am fost oarecum nepregătit la această parte a interviului. Auzisem de la una din persoanele cu care discutasem pentru scrierea cărţii că Laszlo Tokes fusese informator al securităţii cu pseudonimul Kolozsvari, dar persoana respectivă nu voia să-şi asume responsabilitatea pentru spusele ei, de aceea nici n-am inclus în carte nimic din cele vorbite cu ea. La întrebarea mea dacă i s-a propus să devină informator al securităţii, Laszlo Tokes a răspuns: „În 1975 încă în prima etapă cînd am umblat în postul meu din Braşov, a venit un securist din Cluj, s-a prezentat ca fiind Onac. O zi întreagă, sau două zile, o zi şi o noapte, m-au ţinut la securitate pînă noaptea, dacă îmi aduc aminte bine după masă m-au invitat, m-au dus de fapt la securitatea din Braşov. Ziua a 2-a toată ziua am fost la securitate, şi în ambele zile abia seara am ajuns acasă. Nu m-au agresat, m-au ameninţat, au folosit metode diverse, de îmbiere, de ameninţare, de ademenire, o gamă largă de metode psihice. La urma investigaţiilor, spre a doua zi seara au cerut să scriu un angajament. Sincer să vă spun în vocabularul meu de atunci nici nu a existat cuvîntul de angajament. A început să dicteze iar eu în cursul scrierii mi-am dat seama ce se pregăteşte, cînd a spus că sub pseudonim László, Vasile Braşoveanul dacă mi-aduc aminte bine… Atunci m-am gîndit cum să procedez şi să am timp pentru această decizie am scris mecanic tot textul pînă la ultimul punct. Cînd a spus „ia semnează!”, pînă atunci am avut destul timp să hotărăsc să nu semnez. Şi atunci au început strigăte, ameninţări, a ridicat glasul, a încercat tot ce putea, dar nu m-am lăsat şi n-am semnat. Din aceasta a ieşit toată povestea. Dacă cunoaşteţi cazul veţi observa că la prima publicare a angajamentului nu există semnătura mea dar după doi ani cînd iarăşi au publicat au falsificat semnătura mea”. Ulterior interviului cu Laszlo Tokes am găsit în revista „Tinerama” publicate nişte informări pe care Tokes le dăduse securităţii. Nu ştiam de aceste articole din „Tinerama” în momentul dialogului cu Tokes, de aceea nu l-am întrebat direct despre ele în acest interviu. Reproduc mai jos şi facsimilele publicate de „Tinerama” din 2-8 noiembrie 1994. Primul dintre ele nu este o turnătorie, în ciuda titlului afişat de ziar, fiind doar un angajament că va fi un cetăţean loial şi că este conştient că în trecut nu întotdeauna a avut o comportare corectă, unii interpretînd comportarea sa ca naţionalist-şovină. Al doilea document se referă la o informare despre cetăţeni străini care, scrie Ioan Itu în revista „Tinerama”, au fost expulzaţi după declaraţiile lui Tokes. Mai sînt pomeniţi în declaraţie şi unii cetăţeni români de obîrşie maghiară.

declaraţie Tokes pentru secu în Tinerama

declaraţie Tokes pentru secu în Tinerama

 

Cazul Laszlo Tokes: moartea lui Ujvarossy – crimă sau sinucidere?; agresiunea din noiembrie 1989 (documente, video) octombrie 9, 2008


Actualizare 6 noiembrie 2010: Înlocuire înregistrare video de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare video de pe youtube.com

Moartea lui Erno Ujvarossy, un apropiat a lui Laszlo Tokes, în 14 septembrie 1989, a fost considerată de către Laszlo Tokes şi anturajul acestuia drept un asasinat politic făcut de securitate. Acest caz a fost popularizat prin scrisorile lui Tokes, contribuind la atragerea atenţiei şi simpatiei unor cercuri politice din exterior faţă de cazul Tokes. În decembrie 1989 atît radio Europa Liberă cît şi agenţia Reuter pomeneau despre Erno Ujvarossy, considerat a fi victimă a regimului Ceauşescu. Sala de la subsolul bisericii reformate din Timişoara, amenajată cu contribuţia lui Erno Ujvarossy, poartă numele acestuia.

Sala Erno Ujvarossy de la subsolul bisericii reformate din Timişoara

Sala Erno Ujvarossy de la subsolul bisericii reformate din Timişoara

În majoritatea cărţilor despre revoluţie în limba română, subiectul Erno Ujvarossy este neglijat. Totuşi, Radu Portocală, în „Autopsia unei lovituri de stat”, Agora timişoreană în colaborare cu Editura Continent, 1991 (tălmăcire după originalul în limba franceză apărut în 1990), scrie la pag. 31: „În luna septembrie 1989, Ernő Újvárossy, cel mai apropiat colaborator al pastorului Tőkés, a fost găsit asasinat. Caracterul politic al crimei era indubitabil”. Mai găsim pomenit cazul Ujvarossy în volumul „1989-1999. După zece ani” editat în 1999 de Episcopia reformată din Oradea, unde Istvan Tolnay scrie: „Acum cînd ne pregătim de cea de-a zecea aniversare a Revoluţiei Timişorene, recitim din nou cu durere numele celor căzuţi şi dispăruţi în timpul evenimentelor, plecîndu-ne capul în faţa jertfei lor. Această listă a durerii o completăm cu numele celui care a fost Újvárossy Ernő. Martiriul meşterului constructor constituie capitolul cel mai dureros al perioadei premergătoare lui decembrie ’89. Acest om de omenie a mers pînă la sacrificiul suprem. Vom afla oare vreodată de ce a trebuit să moară şi să devină primul martir al Timişorii?”.

Mai jos, prezint înregistrarea video cu Laszlo Tokes vorbind despre moartea lui Erno Ujvarossy, cît şi despre agresarea sa în propria-i locuinţă, în 2 noiembrie 1989.

Problema principală cu moartea lui Ujvarossy este că, deşi Laszlo Tokes şi anturajul acestuia au susţinut încă din 1989 şi continuă să susţină că respectivul a fost victima unui asasinat politic, familia acestuia e rezervată faţă de asemenea concluzii. „Familia lui nu e interesată să facă dreptate. Urmaşii lui sînt nişte nenorociţi (…) familia, fraţii lui nu dau importanţă investigaţiei” îmi spunea Tokes (minutul 11:58 al fragmentului de înregistrare video prezentat mai jos).

Am încercat să fac o anchetă proprie pe acest subiect. Am luat legătura telefonic cu Magda Ghenici, fiica lui Erno Ujvarossy, căreia i-am cerut o întrevedere pentru a discuta despre moartea tatălui ei. Deşi iniţial a acceptat ideea unei discuţii, apoi s-a răzgîndit. Despre această Magda Ghenici mi se atrăsese atenţia că nu ţine legătura cu parohia reformată, fiindcă „e căsătorită cu un moldovean”.

Ceea ce am putut stabili este că într-adevăr a existat un Erno Ujvarossy care a fost găsit mort în Pădurea Verde de lîngă Timişoara în 14 septembrie 1989 (vezi mai jos actele medico-legale; la buletinul de analiză, care era legat într-un dosar gros şi lîngă cotorul dosarului nu s-a văzut actul la xeroxare, am completat cu pixul literele lipsă) şi că acesta era unul dintre susţinătorii lui Laszlo Tokes în anul 1989. Poliţia mi-a declarat că n-a anchetat cazul, deşi raportul medico-legal arată că autopsia s-a efectuat anume la cererea Miliţiei municipiului Timişoara. Am cerut apoi explicaţii poliţiei asupra acestei neconcordanţe, prezint mai jos şi al doilea răspuns al poliţiei, cam neconcludent – spune că ei se refereau la faptul că Laszlo Tokes n-a reclamat moartea lui Ujvarossy, deşi eu întrebasem în general dacă s-a investigat moartea lui Ujvarossy, nu neapărat la plîngerea lui Tokes. Parchetul nu mi-a dat informaţii. Mai pe larg despre problema Ujvarossy citiţi în capitolul Ujvarossy – martir sau sinucigaş? al cărţii mele. Apreciez că ar fi utilă verificarea existenţei unui dosar de securitate legat de Erno Ujvarossy în arhiva CNSAS. Legislaţia actuală nu-mi îngăduie să fac personal o asemenea verificare, din motive de confidenţialitate doar membrii familiei celui răposat pot cere să vadă dosarul.

În ceea ce priveşte agresarea lui Laszlo Tokes în propria-i locuinţă, poliţia confirmă că în noiembrie 1989 acesta a depus o plîngere despre aşa ceva, dar investigaţiile, redeschise după revoluţia din decembrie 1989, n-au dus la nici un rezultat (vezi mai jos răspunsurile oficiale ale poliţiei).

raport medico-legal despre moartea lui Erno Ujvarossy

Raport medico-legal despre moartea lui Ujvarossy - pag. 2