28 ianuarie 1990 a fost ziua în care a avut loc o uriaşă manifestaţie a opoziţiei împotriva FSN-ului, care anunţase că va participa la alegeri. Televiziunea Română, deşi se proclamase „liberă” şi făgăduise în timpul revoluţiei că „a revenit la ceea ce ea trebuie să fie: o tribună a poporului. Poporul să-şi spună gîndurile, cuvîntul. Nu există nici un fel de interdicţie în legătură cu opiniile care se emit de aici” (declaraţie din 22 decembrie 1989 a lui Teodor Brateş), a refuzat să filmeze demonstraţia opoziţiei sub pretext că ar fi ceaţă.
În schimb, a avut loc o discuţie între Ion Iliescu şi liderii partidelor istorice, care a dus mai apoi la constituirea CPUN. Stenograma acelei discuţii a fost publicată de Ion Iliescu în cartea sa „Momente de istorie” (Editura Enciclopedică, Bucureşti 1995, pag. 102-122), cît şi pe blogul său personal.
Televiziunea a transmis această discuţie, contribuind la întărirea în opinia publică a imaginii că, dacă puterea rezultată din revoluţie o constituie FSN-ul, opoziţia e reprezentată de partidele istorice. Totuşi, partidele istorice nu reprezentau în întregime nemulţumirea faţă de FSN. Rezultă şi din cele scrise de Ion Iliescu, în „Momente de istorie”, pag. 102: „i-am propus domnului Coposu să încerce să-şi liniştească demonstranţii. Am ieşit împreună pe balcon. Însă nimeni nu-l mai lua în seamă!”.
Deşi Coposu nu era luat în seamă de demonstranţi, ulterior s-a atribuit PNŢCD-ului şi celorlalte două partide istorice (PNL şi PSD – Cunescu) meritul sau vina (depinde de punctul de vedere) de a fi organizat manifestaţia din 28 ianuarie 1990. Cu sprijinul mass-mediei această imagine s-a perpetuat în opinia publică, fiind convenabilă atît FSN-ului (care putea astfel acuza propagandistic opoziţia de neparticipare la revoluţie şi de toate neajunsurile perioadei interbelice) cît şi partidelor în cauză, dornice de capital electoral în rîndul opozanţilor FSN.
Întreaga discuţie s-a centrat pe dorinţa FSN de a participa la alegeri. S-a creat impresia (inexactă, de altfel) că opoziţia contestă dreptul democratic al membrilor FSN de a participa la alegeri. Adevăratele motive de contestare a FSN – ascunderea criminalilor din decembrie 1989 şi a teroriştilor – deşi erau prezente în lozincile mulţimii de protestatari, erau absente din preocupările liderilor partidelor istorice, care au confiscat mişcarea antifesenistă cam în acelaşi mod în care FSN-ul a confiscat mişcarea anticeauşistă din decembrie 1989.
În 28 ianuarie 1990 a avut loc şi la Timişoara o demonstraţie a partidelor istorice, organizată în Piaţa Operei. Îmi amintesc că printre vorbitori s-a aflat şi Ion Marcu, lider al revoluţiei timişorene, ajuns mai apoi parlamentar PRM.
Tot în 28 ianuarie 1990 a avut loc o demonstraţie anticomunistă la Chişinău, despre care găsesc referinţe într-un articol publicat în ziarul chişinăuan „Flux” din 28 noiembrie 2008: „Pe 28 ianuarie 1990, la Chişinău are loc o amplă manifestare de stradă anticomunistă. La cîteva zile, secţia pentru ideologie a Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei publică pe data de 1 februarie 1990 în ziarul „Moldova Socialistă” un comentariu politic cu titlul „Despre lozinci”, în care condamnă manifestaţia din 28 ianuarie 1990. Iată ce scriau ideologii comunişti în acest articol: „Lozinci de acest fel puteau fi auzite cu nemiluita şi în ziua de 28 ianuarie la şedinţa Cenaclului „A. Mateevici”, precum şi în timpul manifestaţiei neautorizate ce s-a desfăşurat timp de trei ore pe străzile oraşului, în strigătele ce s-au făcut auzite în faţa sediului CC al Partidului Comunist al Moldovei. Aici figura întreaga garnitură de lozinci ale anticomunismului de cavernă, zoologic: „Nu există un partid mai criminal decît Partidul Comuniştilor!”, „Moarte comuniştilor!”, „PCUS trebuie să fie condamnat după cum a fost condamnat fascismul la Nurnberg!”.”
Prezint mai jos stenograma discuţiei televizate din 28 ianuarie 1990 dintre Ion Iliescu şi liderii partidelor istorice, conform celor publicate de Ion Iliescu. Nu pot verifica în ce măsură acesta a reprodus fidel discuţia, căci n-am găsit vreo înregistrare video şi nici vreo transcriere publicată de altcineva. Îmi amintesc însă că Ion Iliescu i-a spus la un moment dat lui Corneliu Coposu „nu-mi pune sula-n coaste”, şi nu găsesc acest fragment în stenograma publicată de Ion Iliescu. Nu pot spune exact dacă aceasta de datorează faptului că Iliescu a făcut schimbări în textul stenogramei sau replica respectivă a fost dată la o altă discuţie dintre Iliescu şi Coposu. Pînă una alta, acesta e singurul text disponibil, aştept de la cititori să-mi semnaleze dacă şi unde textul publicat nu respectă întocmai discuţiile din 28 ianuarie 1990.
Corneliu Coposu – Încă de aseară, v-am anunţat intenţia noastră de a ne duce manifestaţia anunţată în prealabil la sfîrşit, în mod civilizat, fără incidente… Deci, principial, acest Front al Salvării Naţionale, prezidat de dumneavoastră, să fie restructurat şi să fie constituit un organ care să poarte un alt nume şi care să cuprindă personalităţile din viaţa publică românească şi delegaţii tuturor partidelor şi care să aibă o oarecare legitimitate, care să conducă puterea politică în România pînă la alegeri. Bineînţeles că nu avem intenţia de a negocia detalii, este vorba numai de stabilirea unui acord principial. Vă rog să ascultaţi şi pe delegaţii celorlalte partide, dintre cele trei partide care reprezintă aici vederi comune şi care au putut veni.
Călin Popescu Tăriceanu – Dacă-mi permiteţi, avem mandat din partea Partidului Naţional Liberal să vă prezentăm punctul nostru de vedere, şi anume, primul punct: crearea unui Consiliu de Uniune, din care să facă parte reprezentanţii forţelor politice de opoziţie şi Frontul de Salvare Naţională, care are inclus în componenţa sa mişcările care au aderat şi care sprijină efectiv Frontul.
Al doilea punct, condiţiile prezenţei acestor forţe în Consiliul de Uniune Naţională şi în guvern trebuie să garanteze tuturor posibilitatea efectivă de participare la toate deciziile.
A treia propunere: în vederea depolitizării activităţii din întreprinderi şi instituţii este necesară desfiinţarea Consiliilor de Front constituite, pentru a permite crearea sindicatelor libere.
Şi ultimul punct: crearea unui organism format din reprezentanţii tuturor forţelor politice, însărcinat cu supravegherea imparţialităţii şi obiectivităţii tuturor emisiunilor de televiziune şi radio.
Sergiu Cunescu – Domnule preşedinte, tratativele pe care le-am purtat, cu negocierile pe care le-am purtat, pe rînd, noi, astăzi, ne vom rezuma la a vă expune, în primul rînd, aceleaşi doleanţe care au fost prezentate şi de domnul Coposu, şi anume: trebuie să cădem la un acord ca Frontul de Salvare Naţională să fie înlocuit printr-un Consiliu de Uniune Naţională, care să reprezinte, cum s-a spus, toate forţele politice şi unele personalităţi mai marcante din viaţa românească. Adaug că, o dată cu formarea acestui Consiliu, se reglementează şi problema participării la alegeri a Frontului. Frontul poate să rămână ca o formaţie politică, indiferent dacă se numeşte partid sau nu, care urmează să-şi stabilească un program, un statut, şi să se înscrie pentru a-şi obţine persoană juridică, aşa cum au făcut şi celelalte partide. Şi, atunci, în Consiliul de Uniune Naţională, vor fi reprezentanţii tuturor partidelor importante, o problemă care urmează să fie tratată ulterior; şi, la egalitate cu celelalte partide, va fi şi Frontul, care să constituie o formaţie politică integrantă, încadrată în condiţiile Decretului care este în vigoare. Vă mulţumesc.
Ion Iliescu – Eu aş vrea, în primul rînd, să îmi exprim regretul că, în urma discuţiilor de ieri, noi ne-am respectat întru totul obligaţiile faţă de cele convenite, în timp ce dumneavoastră nu aţi mers pe aceeaşi cale. Adică, noi am constatat cu satisfacţie că a avut loc un dialog – am discutat împreună circa trei ore – şi am consemnat vreo patru, cinci probleme, în legătură cu care am căzut relativ de acord. Sigur, aceste probleme urmează să formeze obiectul unor negocieri, discuţii, inclusiv şi cu celelalte partide.
Nimeni nu vă dă dumneavoastră dreptul să vă erijaţi în exponenţi ai tuturor partidelor şi ai opiniei publice. Expuneţi unele păreri, faceţi unele propuneri, care trebuie să formeze o platformă, obiect al unor negocieri. Noi v-am arătat deschidere totală în legătură cu toate problemele şi suntem pregătiţi să intrăm în discuţie, pe orice chestiune; nimic nu respingem ca idee, ca propunere. Dar, asta trebuie să fie obiectul unui dialog, nu al unor presiuni, cum aţi încercat dumneavoastră astăzi – cu demonstraţii de stradă, să ne impuneţi o soluţie prestabilită. Asta mi se pare neloial şi nu în spiritul dialogului pe care l-am purtat ieri. Noi, ieri seară, am luat cuvîntul la Televiziune şi am relatat – cred obiectiv – spiritul dialogului şi cum anume am convenit să continuăm dialogul, negocierile ş.a.m.d. Convenisem fie să mergem împreună la Televiziune, pentru a arăta opiniei publice că am discutat şi am ajuns la unele concluzii comune, fie – întrucît a fost o obiecţiune în legătură cu treaba aceasta – să apărem separat. Noi am mers separat. Am aşteptat să apăreţi şi dumneavoastră. Am înţeles că aseară era tîrziu ca să mai ajungeţi la Televiziune. Am zis că nu-i tîrziu nici astăzi să o faceţi. Am înţeles şi de la domnul Câmpeanu, şi de la domnul Coposu, că au fost de acord cu cele ce am spus. Mi se părea firesc ca şi cealaltă parte, reprezentanţii celor trei partide, să facă acelaşi lucru. Este important pentru opinia publică, aţi văzut. N-am înţeles de ce v-aţi eschivat de la acest lucru.
A doua chestiune: în urma acestor discuţii aţi spus, pentru a evita confruntarea de stradă, că există de-acum o premisă, un climat pentru a evita o astfel de confruntare. Vreau să vă spun că, de câteva zile, se perpetuează asemenea micro-demonstraţii de stradă. Poate o să spuneţi că nu dumneavoastră le-aţi organizat. Dar noi am căpătat unele informaţii, care veneau totuşi din partea… Dar nu are nici o importanţă…
Cazimir Ionescu – Dar chiar dînşii ne-au spus că este demonstraţia dînşilor şi au dreptul să fie majoritari la această întîlnire.
Ion Iliescu – Nu, nu, eu nu spun de astăzi. Deci, au fost, de cîteva seri, grupuri de 200-300 de oameni care au demonstrat în stradă. Noi am primit foarte multe cereri şi presiuni din partea unor colective şi a unor organizaţii de Front, să vină şi să facă contra-demonstraţie în Piaţă. Am spus NU. Este şi o lege care reglementează demonstraţiile publice. Am zis ca în timpul săptămînii să nu se organizeze asemenea demonstraţii; să se facă în zile libere şi nu pe artere centrale şi în Piaţa Victoriei. Şi, atunci, oamenii au organizat o manifestaţie la Banu Manta. Le-am spus şi lor să nu se deplaseze încoace. Dimineaţa, domnul Coposu şi domnul Câmpeanu mi-au dat asigurări că au luat toate măsurile pentru limitarea demonstraţiei la Piaţa Universităţii, de unde să vină o delegaţie cu care să dialogăm şi care să se întoarcă cu, eventual, concluziile acestui dialog. În loc de aşa ceva, ne-am trezit cu coloanele dumneavoastră, care au pornit spre Piaţa Victoriei. Vă daţi seama ce informaţie reciprocă există! Şi, în acelaşi timp, cei din Banu Manta au venit aici, în Piaţă. Le-am transmis să ia toate măsurile, să nu se producă ciocniri, să nu fie confruntări violente. Şi, pînă acum, nu au fost: sper să nu se întîmple nici pe mai departe. Măcar acest lucru să-l evităm.
Dar, mie mi se pare că aţi pornit pe o cale incorectă, neloială. La cele ce-am convenit, dumneavoastră veniţi cu încercări de măsuri de forţă. Vreau să vă spun că nu suntem dispuşi să cedăm la asemenea lucruri. Am reţinut critica domnului Coposu, care a apreciat că am procedat greşit în 12 ianuarie, cînd am cedat la presiunea străzii. Aveaţi perfectă dreptate. Am apreciat această poziţie lucidă a unui om politic cu experienţă. Dar, acum, văd că dumneavoastră deveniţi organizatorii presiunii străzii, cu care să ne obligaţi să cedăm şi să acceptăm nişte propuneri unilaterale. Vreau să vă spun că nu suntem dispuşi să acceptăm asemenea presiuni. Şi eu vreau să fac apel la dumneavoastră, să revenim la climatul dialogului pe care l-am început ieri şi să putem continua. Domnul Câmpeanu mi-a spus şi de dimineaţă că i s-a părut că e un lucru bun, este un început bun şi este dispus să meargă mai departe spre dialog cu noi, să vină cu propuneri concrete în cursul săptămînii, în legătură cu elemente de colaborare ş.a.m.d. Eu nici măcar nu cunosc ideile dumneavoastră, propunerile dumneavoastră concrete. I-am spus şi domnului Coposu la telefon, dimineaţă. Dar declaraţia pe care aţi făcut-o presei, domnule Coposu, că am făcut această demonstraţie ca să cerem Frontului Salvării Naţionale să se dizolve şi să predea puterea politică unui guvern provizoriu, care să organizeze alegerile generale” – mi se pare o ameninţare.
Corneliu Coposu – Nu este altă soluţie, domnule preşedinte.
Ion Iliescu – Asta-i în contradicţie totală cu ceea ce aţi declarat şi ieri, în contradicţie totală cu ce aţi declarat şi astăzi, că nu vreţi destabilizare, că destabilizarea Frontului înseamnă destabilizarea ţării. Or, dumneavoastră cereţi dizolvarea Frontului. Asta înseamnă destabilizare, domnule Coposu, şi vă asumaţi o mare răspundere politică. Deci, vreau să vă spun că mi se pare că aţi părăsit calea democratică a dialogului.
Corneliu Coposu – Vreau să vă dau imediat răspunsul, ca să nu stăruie vreun dubiu. Înlocuirea acestui Front al Salvării Naţionale cu un alt organism, care să deţină puterea politică în intervalul dintre Revoluţie şi alegeri este un fapt, o măsură inevitabilă, pentru că, altfel, nu vă puteţi prezenta în alegeri. Pentru că dumneavoastră, rupînd înţelegerea şi contrazicîndu-vă faţă de afirmaţiile anterioare, cînd aţi spus că nu veţi candida în alegeri, v-aţi anunţat candidatura în alegeri.
Ion Iliescu – Asta-i părerea dumneavoastră. O asemenea afirmaţie nu am făcut niciodată.
Liviu Petrina – Am fost mai mulţi de faţă, domnule preşedinte.
Ion Iliescu – Niciodată această afirmaţie nu am făcut-o. Avem procesul-verbal al şedinţei respective. Singurul lucru pe care l-am spus atunci e că este o întrebare la care nu vă pot da un răspuns, pentru că eu nu mă pot angaja în răspunsuri personale. Aceasta este o chestiune pe care o vom delibera, cum anume ne vom prezenta la alegeri, în Consiliul Frontului. Şi noi suntem un organism democratic, ca şi dumneavoastră. Eu nu m-am aventurat niciodată să exprim opinii care să nu reflecte opiniile organului colectiv de conducere. Asta v-am spus atunci.
Corneliu Coposu – În orice caz, aţi făcut de data aceasta o declaraţie publică că intraţi în alegeri.
Ion Iliescu – Cum anume o vom face, este treaba noastră. Nu ne daţi dumneavoastră soluţii. Aveţi pretenţia să ne impuneţi soluţiile pe care urmează să le luăm noi?
Corneliu Coposu – Nu, vai de mine… Vă rog să interpretaţi ceea ce spun exact aşa cum le spun. Prin declaraţia dumneavoastră, că vreţi să intraţi în alegeri – nu avem nimic împotrivă – dumneavoastră aţi destabilizat echilibrul politic care ne guverna pînă acum. Un grup, fie că se numeşte Front, fie altfel, care girează puterea politică pînă la alegeri, nu putea, deţinînd în acelaşi timp putere judecătorească, putere executivă, putere legiuitoare, să vină şi în concurenţă la alegeri, în chip de partid politic, care încă nu era constituit. Şi v-am oferit o soluţie. Soluţia este: intraţi în alegeri – foarte bine, ne bucurăm că vă avem adversari politici; însă conducerea puterii politice în intervalul alegerilor nu mai poate rămîne în mîna acestui Front. Ci trebuie să fie preluată de un organism a cărui compoziţie cred că este inexcepţională – toate formaţiunile politice, toate personalităţile care s-au evidenţiat atît în triumful Revoluţiei, cît şi în intervalul ultimului timp. Nu văd de ce v-a şocat această propunere care văd, consider eu, că-i foarte naturală şi care are şi acoperire juridică.
Ion Diaconescu – Şi e şi mai stabilizatoare…
Ion Iliescu – N-am respins nici o propunere. Maniera în care o faceţi mă şochează, nu propunerea dumneavoastră. Adică, ne cereţi nouă acum un răspuns sub presiunea străzii.
Corneliu Coposu – Sînt contra oricărei legiferări sub presiunea străzii. Nu vă cerem răspunsul sub presiunea străzii. V-am declarat de la început că vrem să reînnodăm dialogul care a fost întrerupt şi care a ajuns la cîteva puncte de acord, după ce vom stabili principiul ăsta, care este absolut necesar pentru continuarea discuţiilor.
Ion Iliescu – Asta-i cu totul altceva, domnule Coposu. Dar ce are comun aceasta cu declaraţia dumneavoastră de aici – “Am făcut această demonstraţie ca să cerem Frontului să se dizolve”? Cum vă puteţi permite aşa ceva? Să cereţi unei formaţii să se dizolve? E ca şi cum eu aş veni cu argumente ca să vă cer să vă dizolvaţi. Asta ar fi corect?
Liviu Petrina – Nu e acelaşi lucru…
Ion Iliescu – Şi dumneavoastră ce bază juridică aveţi?
Liviu Petrina – Baza noastră juridică elementară. În primul rînd, este un decret dat de dumneavoastră, prin care aţi separat puterea de stat de puterea şi activitatea politică. Este decret clar. A participa la alegeri este o activitate prin excelenţă juridică. Ori sunteţi stat, ori sunteţi partid. Sînteţi, din punctul ăsta de vedere, vă rog să mă credeţi – şi orice jurist de bună credinţă poate să afirme – sînteţi într-o situaţie de ilegalitate.
Ion Iliescu – Nu Consiliul participă la alegeri! Noi am delimitat şi delimităm aceste două laturi ale activităţii noastre şi lăsaţi-ne pe noi să găsim formula organizatorico-juridică de a exprima acest lucru, în mod concret. Nu dumneavoastră o să decideţi cum anume facem asta.
Liviu Petrina – Dar avem dreptul la opinie.
Ion Iliescu – Asta-i altă treabă. Aveţi o părere, dar nu veniţi să ne impuneţi: “Vă dizolvaţi”! Lăsaţi-ne pe noi să decidem. Avem structura noastră organizatorică, avem structura noastră democratică. Lăsaţi-ne pe noi să decidem. Nu ne impuneţi dumneavoastră, cu asemenea metode…
Ion Diaconescu – Structura dumneavoastră este a ţării şi noi sîntem ţara. Deci, vrem ca să…
Ion Iliescu – Dumneavoastră ne contestaţi acest lucru.
Ion Diaconescu – Vă contestăm că nu sînteţi ai ţării în totalitate.
Ion Iliescu – Ba sîntem, ba nu sîntem…
Ion Diaconescu – Păi, nu sînteţi, de vreme ce noi contestăm. Tocmai acest lucru….
Ion Iliescu – Dar spuneaţi că sîntem ai ţării…
Ion Diaconescu – Domnule preşedinte, ca să se realizeze un organ reprezentativ…. Care creează putinţa unor alegeri…
Ion Iliescu – Am reţinut acest lucru.
Petre Roman – Am afirmat chiar aseară, că acest lucru trebuie să constituie baza negocierilor care urmează să se facă. Dar nu ceea ce spuneţi dumneavoastră, să cereţi acum, pe loc, să se dizolve. Asta-i lovitură de stat: “Am făcut această demonstraţie…”
Ion Iliescu – Obiectivul demonstraţiei: “Frontul să declare că se dizolvă”…
Petre Roman – Asta nu-i democraţie. Şi asta, să ştiţi, vă denunţă pe dumneavoastră ca partide nedemocratice.
Ion Diaconescu – În toate ţările din lume se fac demonstraţii, se cere demisia guvernului… E singura armă. Nu avem ziar, nici nimic…
Petre Roman – Însă noi am prefera, pentru că, oricum, la această chestiune nu cedăm, noi am prefera să continuăm dialogul de ieri, care începuse foarte bine. Atît de bine, încît cineva ne-a spus: “Domnule, partidele astea au două echipe: una de salon, care vine să vă ţină la discuţii, şi alta, care organizează strada”. Şi această apreciere seamănă foarte bine cu rezultatul. Nu vă supăraţi, domnule Coposu.
Corneliu Coposu – Domnule prim-ministru.
Petre Roman – Domnule Coposu, daţi-mi voie să termin şi apoi vă las să vorbiţi. Să ştiţi că tot atît de nedemocratic ar fi ca noi să chemăm oamenii să vină să ne sprijine.
Corneliu Coposu – Păi i-aţi chemat.
Petre Roman – Nu-i adevărat. N-am chemat. Dacă i-am fi chemat, ar fi venit nu cîteva mii, ci cîteva sute de mii, poate chiar milioane.
Ion Diaconescu – Îi chemaţi în altă zi.
Petre Roman – Nu, nu, dar nu e cazul ăsta. Nu e cazul să escaladăm confruntarea în stradă, pentru că atunci înseamnă că nu mai ajungem la alegeri democratice.
Ion Diaconescu – Dar sînteţi de acord că acest Front trebuie să fie mai reprezentativ?
Petre Roman – Am spus-o aseară. Aseară am spus mai mult decît atît, fiindcă am reţinut de la domnul Coposu ultima frază pe care mi-a spus-o: “Domnule Roman, de ce vă cramponaţi de ideea de Consiliu al Frontului?” Am reflectat. Şi, ce-am spus, domnule Coposu? Că nu ne cramponăm, că trebuie să separăm activitatea noastră politică, a Frontului, de ceea ce este Consiliul, care deţine puterea. Bun, dar o facem prin negocieri. Ce înseamnă “vă somăm să vă dizolvaţi”?
Corneliu Coposu – Este o consecinţă clară a acceptării dumneavoastră.
Ion Iliescu – Asta-i altceva. Cu totul altceva.
Călin Popescu Tăriceanu – În exprimare s-a strecurat o inadvertenţă. Dînşii nu vor să vă dizolvaţi ca Front de Salvare. Aveţi dreptul să existaţi. Norma. Ci Consiliul Frontului să cuprindă…
Ion Iliescu – Dar e o declaraţie publică, la radio.
Petre Roman – Declaraţie publică, la Rompres.
Ion Iliescu – V-aţi angajat într-o asemenea declaraţie, Deja, public, asta-i declaraţia dumneavoastră!
Corneliu Coposu – N-am văzut-o, dar….
Ion Iliescu – Asta înseamnă organizarea acţiunii de forţă, de stradă, pentru a forţa Frontul să declare că se autodizolvă ş.a.m.d. Păi cu ce seamănă asta, domnule Coposu? Unde e spiritul democratic? Unde-i dorinţa de dialog? Unde-i dorinţa de negociere? Îmi pare rău…
Călin Popescu Tăriceanu – E diferenţa de exprimare.
Ion Iliescu – Nu de exprimare, aici e…
Cazimir Ionescu – Dacă la asta adăugăm şi ce-a spus domnul Petrina, că nu este de acord să participe nici un alt partid, în afară de dumneavoastră, la această întîlnire, numai dumneavoastră, pentru că demonstraţia din stradă este a dumneavoastră, deci tot relaţie de forţă – cred că lucrurile sînt şi mai clare.
Petre Roman – Am reţinut şi lucrul acesta.
Corneliu Coposu – Am sugerat Uniune Naţională, care să cuprindă Frontul şi celelalte partide. Adică nu dizolvarea Frontului.
Ion Iliescu – Aici, în clădire, se află şi delegaţiile altor cîtorva partide. Le-aţi refuzat, am înţeles, prezenţa la discuţii. Deci, nu vreţi să avem o discuţie comună cu ei.
Sergiu Cunescu – A, nu le cunoşteam. Nu ştim cine sunt.
Ion Iliescu – Nu-i nimic, noi nu ne grăbim. Graba dumneavoastră ne surprinde, şi maniera acestor măsuri de forţă cu care acţionaţi. Şi asta nu acceptăm. Am reţinut că e o greşeală de formulare. Poate. Numai că această greşeală de formulare este deja transmisă la toate agenţiile.
Corneliu Coposu – Nu rezultă din declaraţie că vrem să continuăm dialogul?
Petre Roman – Nu, nu, deloc. Absolut deloc. Ni se cere să ne dizolvăm.
Ion Iliescu – De aici nu rezultă nici măcar că aţi participat la discuţii cu noi. Toate agenţiile internaţionale au preluat… Vă rog să daţi o dezminţire. Domnule Coposu, ca o condiţie a continuării dialogului, eu vă rog, acum, să daţi o dezminţire, să apăreţi astăzi la Televiziune, să vorbiţi despre spiritul dialogului nostru de ieri, care rămîne valabil, să dezminţiţi că aţi fi dat o asemenea declaraţie, pe care toate agenţiile internaţionale au preluat-o.
Corneliu Coposu – Declaraţie pe care n-am făcut-o.
Ion Iliescu – Păi, aţi făcut-o!
Corneliu Coposu – Noi am dat o declaraţie care s-a citit la Televiziune.
Liviu Petrina – Noi am dat un document scris.
Ion Iliescu – Aici, la intrarea în Palat, aţi făcut această declaraţie pe care toate agenţiile de presă au transmis-o deja. Dumneavoastră m-aţi răstălmăcit pe mine şi aţi spus că eu aş fi declarat nu ştiu ce. Eu m-am simţit obligat să pun la punct acest lucru: niciodată nu am declarat că Frontul nu va participa la alegeri. De astă dată, vreţi să spuneţi că aţi fost răstălmăcit.
Corneliu Coposu – Nu ştiu, n-am văzut…
Ion Iliescu – Salut o asemenea constatare. Sînteţi obligat să o dezminţiţi, în orice caz.
Corneliu Coposu – Am să văd textul. Textul a fost citit la Televiziune şi e un text al nostru, redactat de noi.
Ion Iliescu – Deci, ce pot să vă declar în încheiere? Noi ne menţinem absolut pe concluziile dialogului de ieri. Rămînem absolut deschişi în continuare, pentru a continua dialogul, aşa cum l-am început ieri. Elementele principiale pe care le-am discutat ieri nu înlătură propunerea dumneavoastră de azi. Deci, orice propunere, orice partid, orice formaţiune poate să vină să o facă şi putem să stăm, să deliberăm împreună şi să găsim formele în care să ne apropiem de o formulă general acceptabilă pentru toată lumea. Dar, asta o facem pe bază, într-adevăr, de dialog, pe bază de negocieri, cu participarea tuturor formaţiunilor politice. Sîntem absolut decişi să mergem pe această cale. Vă rugăm, facem apel la dumneavoastră să vă menţineţi în cadrul aceluiaşi spirit al dialogului.
Corneliu Coposu – Cu cine vom discuta? Cu puterea politică – cu partidul politic al Frontului sau cu Consiliul?
Ion Iliescu – Şi cu unul, şi cu altul.
Corneliu Coposu – Asta am vrut să stabilim de la început, ca o chestiune.
Liviu Petrina – Domnul prim-ministru a spus: “Lovitură de stat. Domnul prim-ministru a pronunţat un cuvînt care s-a mai auzit… Deci, dumneavoastră spuneţi “politică de partid”, dumnealui a vorbit de stat. E foarte limpede. V-aţi pus în afara legii pe care dumneavoastră aţi făcut-o. Haideţi să găsim o ieşire.
Petre Roman – Asta-i o interpretare din partea dumneavoastră.
Liviu Petrina – Nu, asta-i interpretarea întregii ţări.
Ion Iliescu – Nu-i adevărat. Este interpretarea unei secţiuni, influenţată de dumneavoastră. Nu vă confundaţi cu toată ţara.
Liviu Petrina – Sînteţi de acord să constituim acel Consiliu al Unităţii Naţionale?
Ion Iliescu – Asta-i propunerea dumneavoastră, o propunere care trebuie deliberată.
Dinu Patriciu – De cine?
Ion Iliescu – De toată lumea, inclusiv de noi – de organismul nostru colectiv, ca să se emită o părere proprie a Frontului – şi de reprezentanţii tuturor celorlalte partide şi formaţiuni. Adică, toate propunerile trebuie să le punem pe masă şi să deliberăm cu toţii, nu numai eu sau noi cîţiva de aici. Nimeni nu vă dă dumneavoastră dreptul să vă erijaţi în exponentul părerii tuturor.
Corneliu Coposu – Dar nici dumneavoastră nu vă dă nimeni acest drept.
Ion Iliescu – Sigur, nici mie. Şi nici nouă, de asemenea. Deci, noi vom veni cu propunerile noastre, dumneavoastră veniţi cu propunerea dumneavoastră, alte partide vor veni, poate, cu alte propuneri. Vom sta la o masă rotundă să le judecăm, să deliberăm, să găsim formule.
Corneliu Coposu – Dovadă că am mers pe ideea reluării dialogului este că am înţeles că domnul prim-ministru, care a fost receptiv, a spus: “Nu avem nimic împotrivă să păstrăm titlul”…
Petre Roman – Dar nu am fost numai eu. Şi domnul preşedinte are aceeaşi părere.
Corneliu Coposu – Şi nu văd de ce v-a surprins cererea noastră, care e foarte normală şi foarte legitimă.
Ion Iliescu – Domnule Coposu, am spus că nu respingem absolut nimic, nici o propunere. Nu înseamnă că am acceptat deja propunerea dumneavoastră. Lăsaţi-i şi pe alţii să gândească. Şi o să căutăm formulele potrivite, care să convină tuturor.
Petre Roman – Şi, mai ales, domnule Coposu, să lăsăm ţara să existe ca sistem economic şi ca stabilitate economică.
Corneliu Coposu – Aici aveţi dreptate, vă dăm tot concursul.
Petre Roman – Eu pînă acum pot să vă asigur că, de bine, de rău, stabilitatea economică a fost menţinută.
Liviu Petrina – Pînă ieri nu aţi intrat în dialog.
Ion Iliescu – Dar discuţiile anterioare ce-au fost? N-au fost tot dialog?
Liviu Petrina – Domnule preşedinte, vă răspund scurt. Ne-aţi promis o oră la Televiziune; ne-aţi dat o jumătate de oră, cu cîteva clipe înainte. Ne-aţi promis sprijin material.
Ion Iliescu – Domnule, vă rog să nu amestecaţi lucrurile. Nu ne confundaţi pe noi cu Televiziunea, cu presa.
Liviu Petrina – Directorul Televiziunii este purtătorul dumneavoastră de cuvînt, membru al Consiliului.
Ion Iliescu – Asta-i altă treabă.
Sergiu Cunescu – Domnule preşedinte, negocierile noastre din ultimele zile şi întîlnirea de astăzi sînt urmările unei oarecare crize, care s-a declanşat în momentul când s-a anunţat participarea Frontului la alegeri. Pentru moment, nu vrem o rezolvare pe loc. Nu se poate. Dar măcar să cădem de acord la un principiu. Şi anume: că Frontul se va transforma într-un Consiliu de Uniune Naţională, care va avea o compoziţie reprezentativă pentru întregul popor.
Ion Iliescu – Nu Frontul, ci Consiliul se va transforma. Lăsaţi-ne pe noi să găsim formularea corespunzătoare.
Sergiu Cunescu – Iar partea de Front care va continua să facă politică şi să se prezinte la alegeri, să intre pe reglementarea unui partid politic, chit că s-ar numi Front; noi chiar am vrea să rămînă Frontul ca partid politic.
Ion Iliescu – Domnule Cunescu, aţi reţinut declaraţia mea de aseară? N-am vorbit că ni se impune nouă, Frontului, să gîndim cum să delimităm cele două funcţii ale noastre? Repet, aşa s-a conjugat situaţia, a trebuit să preluăm frînele conducerii şi am găsit o structură de moment. Noi înşine gîndim asupra modului în care să delimităm cele două elemente. Nu respingem nici un fel de sugestie, nici un fel de propuneri care pot să ne ajute să ne clarificăm propria noastră deliberare şi opţiune. Dar nu ne puteţi impune dumneavoastră, domnule, propuneri pe care să le acceptăm necondiţionat. Asta-i toată problema.
Sergiu Cunescu – Dar, vă spun sincer, mai ales că aţi vorbit şi de schimbarea denumirii Frontului. Trebuie să plecăm de aici – e bine şi pentru dumneavoastră şi pentru noi – numai cu acceptarea principiului. Şi o să tratăm acest lucru.
Petre Roman – Acceptarea principiului s-a făcut deja aseară.
Sergiu Cunescu – N-a fost suficient de clar. Toată lumea m-a întrebat. Vă rog să facem acest lucru. Ca principiu. Poate nici numele nu-i important. Dar vă rog să anunţaţi şi dumneavoastră la Televiziune că am căzut de acord asupra acestui lucru.
Corneliu Coposu – Sînt cu atît mai surprins de reacţia dumneavoastră, cu cît interpretarea mea a fost că aseară s-a făcut acceptul principial al acestei teze.
Petre Roman – Şi aţi venit cu teza că astăzi trebuie să ne dizolvăm şi să părăsim puterea politică.
Corneliu Coposu – Nu, nu, nu ştiu ce… Eu am făcut o comparaţie cu…
Petre Roman – Nu sîntem copii…
Corneliu Coposu – Asta-i, probabil, o speculaţie.
Marius Cârciumaru – Domnule preşedinte, domnilor, îmi permiteţi, sînt preşedintele Partidului Socialist Democratic Român. Jos sînt toate partidele. Vă rugăm frumos, nu faceţi separatism dacă, într-adevăr, respectaţi democraţia. Toată această discuţie trebuie să aibă loc jos.
Sergiu Cunescu – Protestăm. Noi am cerut audienţa, trei partide. Vă rog să nu interveniţi. Nu vă infiltraţi în tratativele altor partide. Nu aveţi nici o calitate. Voi să vă exprimaţi cînd veţi cere audienţă.
Dinu Patriciu – Domnule preşedinte, îmi permiteţi să spun cîteva vorbe. Nouă ni se pare că toată această discuţie se învîrte în jurul unei confuzii. Şi declaraţia domnului Coposu, şi tot ce se întîmplă acum în stradă se învîrte în jurul confuziei pe care o generează denumirea de Front şi de Consiliu Naţional al Frontului. Consiliul Naţional al Frontului, prin însăşi raţiunea sa de existenţă, prin modul în care l-aţi conceput, în prima clipă, este un Consiliu de Uniune Naţională. Un Consiliu în care, prin consens, toate forţele politice să poată contribui la organizarea vieţii politice pînă la alegeri. Pe de altă parte, dumneavoastră, ca orice cetăţeni ai acestei ţări, puteţi avea o opţiune politică. Şi e foarte normal. Puteţi crea o mişcare politică, care se poate numi Front de Salvare Naţională. Este o denumire simbolică, într-un fel, legată de tot ceea ce aţi făcut dumneavoastră în primele zile ale Revoluţiei. Dar, haideţi, în această clipă să facem o treabă simplă. Să separăm cele două lucruri. În stradă se creează o confuzie regretabilă între cele două lucruri. Să denumim Consiliul de Uniune Naţională, forţă legislativă în stat, şi Frontul să fie un partid politic, o forţă politică. Şi, atunci, confuzia s-a terminat.
Ion Iliescu – Am declarat încă de aseară: căutăm noi înşine soluţia adecvată pentru rezolvarea acestei probleme. Propunerea dumneavoastră e o formulă. Ea e negociabilă. Noi înşine putem să o luăm în discuţie. Mai sînt şi alţii care trebuie să participe la dialog. Nu ne cereţi să spunem acum “da” sau “nu” la ceea ce ne propuneţi dumneavoastră acum. Şi nu condiţionaţi aceasta de confuzia din această stradă; sînt şi alte confuzii, în alte străzi. Deci, nu veniţi cu argumentul străzii şi demonstraţiei. Vreau să vă spun că a venit de jos o notă că, dacă până la ora 16 delegaţia nu apare (au impresia că vrem să vă confiscăm aici) ameninţă că pătrund în clădire.
Sergiu Cunescu – Poate să fie numai o provocare.
Ion Iliescu – Deci, acum, în orice caz, nu este momentul să stăm să deliberăm ca să ajungem la o concluzie. Am reţinut propunerea dumneavoastră; de fapt, nu schimbă nimic din tematica problemei pe care am dezbătut-o ieri. Este numai o formulare de propunere asupra căreia trebuie să deliberăm noi şi alţii şi, deci, să formeze ea însăşi o idee de deliberare în viitor. Vă propun acum să vă liniştiţi “trupele” şi să îi sfătuiţi…
Călin Popescu Tăriceanu – Daţi-mi voie. Nu sînt numai reprezentanţii partidelor, sînt studenţii, care sînt veniţi separat, sînt întreprinderi care au venit să manifeste separat. Fără să aibă girul nostru.
Ion Iliescu – Sînt demonstranţii dumneavoastră, nu ştiu care este schema acestei acţiuni.
Liviu Petrina – Depinde exclusiv de dumneavoastră, de Consiliu şi de Front, de cele două părţi – dacă spuneţi că s-au structurat în două părţi – să hotărâţi în ceea ce vă priveşte pe domniile voastre; adică, dacă Frontul se pune pe aceeaşi bază de egalitate cu celelalte partide, aţi soluţionat problema. Şi, apoi, ne întîlnim toate partidele, Frontul ca partid, în deplină egalitate cu fiecare din partidele astea, 15-20, şi discutăm omeneşte, civilizat. Dar renunţaţi la chestiunea pe care aţi anunţat-o, din 23. E treaba dumneavoastră. Dacă le-aţi unit într-un mod care depăşeşte un Decret, pe care dumneavoastră l-aţi…
Petre Roman – Aşa s-au născut, domnule, nu le-a numit nimeni.
Ion Iliescu – Aşa s-au născut. E datoria noastră să găsim formula potrivită. Lăsaţi-ne pe noi să o judecăm. Lăsaţi-ne pe noi să o facem şi să decidem şi modalitatea, şi timpul potrivit. Acum n-avem condiţii să o facem. Şi va trebui să venim noi cu o idee, înainte de toate. Să o elaborăm. Pe urmă, să găsim un consens în Consiliul nostru, asupra unei formule, a unei propuneri proprii. Să mergem, apoi, la un dialog cu toate celelalte partide. Adică, e o chestiune care nu se rezolvă aşa, pe loc. Nu mîine sînt alegerile. Mai sînt patru luni pînă la alegeri. Pînă la intrarea în campania electorală, ne clarificăm noi cum anume să facem. Asupra dialogului, de săptămîna viitoare vrem să-l şi începem. Poate facem, vineri sau sîmbătă, o primă întîlnire cu toate partidele; între timp, să-i punem în temă pe toţi şi să avem o discuţie.
Liviu Petrina – Dar întîi să fiţi şi dumneavoastră partid, neted, separat de Front sau Frontul de Consiliu.
Ion Raţiu – Permiteţi-mi şi mie răspunsul, în cîteva cuvinte. Abia am sosit în ţară, ca să aduc şi eu obolul meu la crearea democraţiei aici şi îmi permit să vă sugerez că, în concepţia Occidentului, un Front este o concepţie totalitară, fiindcă un Front reprezintă întregul evantai de opinii, de la extrema stîngă până la extrema dreaptă. Se integrează prin forţa lucrurilor, prin definiţie în a asuma întreaga suflare românească, care vrea să salveze naţiunea şi mi se pare că acest lucru este incorect şi neînţelept, în primul rînd, şi, cu siguranţă, este total nedemocratic în accepţiunea cuvîntului în Occident. Dacă dumneavoastră, într-adevăr – nu îndrăznesc să vă dau un sfat – vreţi să participaţi nu ca arbitru şi jucător, ci ca jucător, să aveţi un partid, nu un Front care, prin implicaţii, să pretindă că reprezintă pentru toţi cei care vor să salveze naţiunea…
Ion Iliescu – Vă mulţumim pentru sfat, dar trebuie să avem criteriile noastre pentru a judeca lucrurile şi nu neapărat criterii fixate sau dictate de altcineva, din afară. Este tot o chestiune de opţiune democratică. Şi în Occident sînt formaţiuni care nu se numesc partide, dar există şi participă la alegeri. Aşa că, şi în Occident, se schimbă viziunea despre structuri politice.
Corneliu Coposu – Am un cuvînt pentru domnul prim-ministru, care m-a învinuit de lipsă de loialitate. Cred că lipsa de loialitate i se poate atribui Consiliului Frontului pentru toate aceste manifestaţii din ultima vreme. Nu cred că i se poate reproşa partidului nostru o lipsă de loialitate sau lipsă de sprijin a Frontului, pînă cînd dumneavoastră aţi făcut perturbaţia în opinia publică românească, prin anunţarea candidaturii. V-am promis sprijin şi nu ne-am dat la o parte în acordarea acestui sprijin. În ce priveşte manifestaţia noastră, v-am anunţat că o vom face. V-am anunţat din vreme. Lipsa de loialitate este a dumneavoastră, care aţi organizat contra-manifestaţie, în ideea că s-ar putea întîmpla ciocniri, lucru care-l consider că e periculos. Noi am anunţat dinainte că vom face o demonstraţie absolut loială, fără violenţă.
Petre Roman – Loială cui, domnule Coposu?
Corneliu Coposu – Democraţiei, principiilor democratice…
Petre Roman – Această declaraţie a dumneavoastră, domnule Coposu, împreună cu lipsa dumneavoastră de aseară, de la Televiziune, o denumesc eu neloialitate.
Corneliu Coposu – Nu aveţi dreptate.
Petre Roman – Rămîn la această părere, totuşi.
Corneliu Coposu – I-am explicat domnului Iliescu, aseară, motivul pentru care nu ne putem prezenta la Televiziune. Deci, am fost acoperit. Şi azi-dimineaţă chiar l-am căutat de două ori.
Petre Roman – _Care a fost motivul, domnule Coposu?
Ion Iliescu – Că a fost tîrziu.
Corneliu Coposu – Era tîrziu şi nu terminasem discuţiile. Noi nu putem proceda arbitrar. Procedăm în conformitate cu hotărîrea conducerii noastre. Era tîrziu şi era convocată conducerea. Iar rezultatul acestei deliberări v-a fost comunicat imediat. Dimineaţă am comunicat, din nou, că facem manifestaţie. Şi am rugat să nu se mai însceneze contramanifestaţii sporadice, mai cu seamă că, v-am spus aseară la telefon, am şi un document din care rezultă cum aţi organizat această contra-manifestaţie.
Ion Iliescu – Domnule Coposu, dacă noi gîndeam, într-adevăr, să fie o contra-manifestaţie, vă daţi seama că nu era de amploarea acesteia. Nu ne-am propus aşa ceva.
Petre Roman – Aţi vorbit de faptul că nu aţi putut să vă exprimaţi părerea, că ar fi arbitrară. În schimb, nouă ne cereţi acum, pe loc, să ne exprimăm părerea în legătură cu propunerea dumneavoastră. E corect?
Corneliu Coposu – În principiu…
Petre Roman – Păi dumneavoastră ne somaţi, nu vă supăraţi.
Liviu Petrina – Sînteţi în afara legii.
Petre Roman – Asta e părerea dumneavoastră.
Ion Iliescu – Şi vă rog să vă reţineţi părerea pentru dumneavoastră, nu mai tot reclamaţi…
Corneliu Coposu – Domnule prim-ministru, nu noi luăm această hotărâre, nu vrem să vă presăm să o luaţi. Am cerut ca dumneavoastră să deliberaţi în conformitate cu acordul principial, faţă de care nu văd nici o contradicţie, şi mă mir că vă formalizaţi cu nişte expresii…
Ion Iliescu – Nu aveţi deloc dreptate. Noi am relatat pe larg despre discuţia noastră, despre dialogul început şi despre disponibilitatea reciprocă de a continua dialogul. De la dumneavoastră, public, nu s-a auzit aşa ceva, ci numai somaţia de azi, pe care au preluat-o agenţiile internaţionale.
Corneliu Coposu – Aseară v-am comunicat hotărîrea forurilor noastre conducătoare.
Petre Roman – La telefon. Dar pentru public? E cu totul altceva, domnule Coposu.
Ion Iliescu – Mi-aţi comunicat mie, la telefon. Dumneavoastră, deocamdată, în public…
Corneliu Coposu – Pentru public nu era cazul să comunic, înainte de a aştepta…
Ion Iliescu – Atunci, eu vă întreb: vă prezentaţi în public să vorbiţi despre dialogul început şi disponibilitatea dumneavoastră de a merge la dialog cu noi şi să contestaţi valabilitatea acestei declaraţii, care seamănă a declaraţie de război?
Corneliu Coposu – Nu, domnule, în domeniul politic orice declaraţii pot fi făcute dacă se respectă politeţea, bunul simţ şi nu frizează…
Ion Iliescu – Aici este politeţe şi bun simţ? Domnule, aici este ceea ce s-a redat deja de către agenţiile de presă din toată lumea. Dumneavoastră vorbiţi de o declaraţie pe care nu o ştie nimeni, nici măcar nouă nu ne-aţi comunicat-o. Eu zic să vă prezentaţi în faţa agenţiilor, cum aţi făcut-o şi aici, să vă prezentaţi în faţa Televiziunii, să contestaţi valabilitatea acestei declaraţii, să spuneţi că e o deformare a realităţii şi că, de fapt, dumneavoastră staţi pe alte poziţii, că aţi început cu noi acest dialog, că rămîneţi deschis la acest dialog, că aveţi nişte propuneri pe care noi le receptăm…
Petre Roman – Noi le receptăm favorabil. Am făcut-o deja aseară.
Ion Iliescu – Şi am şi comunicat acest lucru…
Ion Diaconescu – Nu le-aţi nominalizat…
Petre Roman – Păi cum să le nominalizăm, domnule, de aseară pînă azi-dimineaţă, cînd, de altfel, dumneavoastră spuneţi că nu aţi avut timp să vă prezentaţi la Televiziune, că n-aţi… V-am întrebat pînă unde va merge manifestaţia…
Liviu Petrina – Vreau să vă citesc ce am aici. Dumneavoastră anunţaţi lumii întregi că duminică la prînz, în Piaţa Victoriei din Capitală, a avut loc o manifestaţie la care au participat cîteva zeci de mii de cetăţeni, oameni ai muncii din mari unităţi economice – IMGB, Semănătoarea, Mecanică Fină, Republica, 23 August, Griviţa Roşie – şi studenţi din complexul Grozăveşti şi mai multe întreprinderi şi oraşe – Brăila, Târgu-Mureş ş.a.m.d. Ei scandează: “Muncitorii sînt cu Frontul”, “Noi sîntem poporul”, “Nu ne vindem ţara” şi alte lozinci. În piaţă manifestează, de asemenea, partizani ai partidelor politice, care contestă legitimitatea Frontului Salvării Naţionale, legile elaborate de acesta, ca şi dreptul Frontului de a se prezenta la alegeri. Pe pancartele purtate de manifestanţi scrie: “Jos FSN”, “Alegeri fără Front”, “Unde ne este Revoluţia?”, “Eroii nu au murit în parcuri”. În fruntea unui numeros grup se află domnul Corneliu Coposu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, care ne-a declarat: “Am făcut această demonstraţie pentru a cere Frontului Salvării Naţionale să se dizolve şi să predea puterea politică unui guvern provizoriu, care să conducă ţara pînă la alegerile generale”.
Ion Iliescu – Este exact aceeaşi declaraţie care a venit şi pe alt canal…
Corneliu Coposu – Totalmente greşit, fiindcă eu nu puteam să cer….
Petre Roman – Dar să ştiţi că asta-i singura declaraţie care a ajuns la agenţiile internaţionale.
Corneliu Coposu – Consiliul să predea puterea unui guvern? E o stupiditate. Cine ştie…
Ion Iliescu – Şi, totuşi, ea e înregistrată de toate agenţiile de presă. Deci, iată propunerea mea, domnule Coposu, ca să demonstraţi buna dumneavoastră credinţă – şi mie şi lumii – să contestaţi această declaraţie şi să arătaţi care este poziţia dumneavoastră: că sînteţi pentru dialog, aşa cum am declarat noi că sîntem.
Corneliu Coposu – Asta am declarat…
Ion Iliescu – Nu, să o declaraţi public, nu mie personal, domnule Coposu.
Petre Roman – Niciodată n-aţi declarat public.
Ion Iliescu – Adică, ceea ce am declarat noi aseară, să confirmaţi că este şi aprecierea dumneavoastră, şi părerea dumneavoastră şi că rămâneţi deschişi dialogului. Şi că nu aţi apelat la o demonstraţie de forţă azi, că este greşit formulat, nu ştiu de către cine… Asta ar fi o dovadă de bună credinţă.
Corneliu Coposu – Aduceţi camera de luat vederi şi o fac pe loc.
Liviu Petrina – Domnule preşedinte, numai o întrebare. Este evident că, dacă Consiliul se formulează Consiliul Unităţii Naţionale, acel consiliu va desemna un alt guvern. Este o consecinţă pe care o înţelegeţi foarte limpede.
Ion Iliescu – Nu amestecaţi lucrurile, domnule Petrina. Noi vorbim de discuţia de ieri şi concluzia ei. Noi deja am făcut o declaraţie în spiritul acesta, aşteptăm o declaraţie similară. Dumneata vii cu altă problemă.
Liviu Petrina – Dar este o consecinţă pe care o întrezăresc foarte simplu.
Ion Iliescu – Deci, ajungeţi la această condiţionare…
Liviu Petrina – Eu am fost acolo cînd a fost discuţia asta.
Ion Iliescu – Păi, atunci ce te bagi în discuţie, domnule? Eu vorbeam cu domnul Coposu. Dînsul e dator moral să repare această treabă.
Voce – Domnule preşedinte, vin de jos, unde sînt muncitori şi fac scandal foarte mare şi au spus că, dacă de la această şedinţă nu va merge cineva foarte repede să ia o atitudine, să le explice…
Ion Iliescu – Noi deja am făcut-o Dumneavoastră încă nu. Deci, sînteţi datori faţă de noi, dacă vreţi să credem în buna dumneavoastră credinţă şi să existe, într-adevăr, climat de dialog. Altminteri, vă rog să mă iertaţi, noi dialog cu dumneavoastră nu mai purtăm decît de faţă cu toate celelalte partide. Sau manifestaţi bună credinţă şi, atunci, mergem în continuare la dialogul corespunzător, sau, dacă nu, vă rugăm să ne credeţi că nu mai putem avea nici un fel de încredere în buna dumneavoastră credinţă.
Blogul lui Marius Mioc 