Etichetă: Ion Marcu

22 decembrie 1989 la Timișoara – Piața Operei și în clădirea Operei. Florentin Cîrpan și Radu Bălan propuși la funcția de șef al statului (video)

Actualizare 25 decembrie 2021: Am finalizat transcrierea înregistrării. Cititorii care pot completa ori corecta această transcriere (sînt unele fragmente în care nu se deslușește prea bine ce s-a vorbit) ori pot indica numele exact al persoanelor care au luat cuvîntul, rog să adauge comentarii la acest articol (în josul articolului puteți adăuga comentarii) pentru a face o transcriere cît mai corectă și completă. Rugămintea e valabilă pentru toate înregistrările prezentate cu transcriere pe acest blog, pe care le găsiți mai ales în paginile „Revoluția din Timișoara (înregistrări audio-video)”, „TVR în decembrie 1989” și „Revoluția din București”.

O altă filmare din 22 decembrie 1989 de la Timișoara. Se vede mulțimea din Piața Operei și sînt deasemeni și secvențe filmate înăuntrul clădirii Operei, unde fostul prim secretar PCR Radu Bălan venise să discute cu membrii comitetului revoluționar „Frontul Democratic Român”.

Transcriere înregistrare (nu am finalizat-o; o voi finaliza mai apoi, articolul se va actualiza): Citește în continuare „22 decembrie 1989 la Timișoara – Piața Operei și în clădirea Operei. Florentin Cîrpan și Radu Bălan propuși la funcția de șef al statului (video)”

Ioan Savu povestind despre revoluția din Timișoara: „Am reușit să obțin retragerea armatei în cazărmi” (video)

Domnul Ioan Savu, unul dintre revoluționarii timișoreni care în decembrie 1989 au fost prezenți la negocierea cu primul ministru comunist Constantin Dăscălescu, a povestit în 2014 pentru TVR despre cele trăite în timpul revoluției din Timișoara. Nu știu exact cînd și unde s-a difuzat interviul, dacă s-a difuzat la TVR București ori numai la TVR Timișoara. Precizări în acest sens din partea cititorilor blogului ar fi binevenite.

La transcrierea interviului am inserat comentarii ale mele cu litere cursive între paranteze drepte.

Domnul Savu este membru onorific al adunării eparhiale a mitropoliei Banatului (linc) și cetățean de onoare al Timișorii. În 2016 a candidat, fără izbîndă, la alegerile Camerei Deputaților din partea partidului Alianța Noastră România (linc) (partidul condus de Marian Munteanu).

Transcriere înregistrare: Citește în continuare „Ioan Savu povestind despre revoluția din Timișoara: „Am reușit să obțin retragerea armatei în cazărmi” (video)”

Paraşutiştii din Caracal: De partea revoluţiei ori a reprimării?

Victoria6_0890_poligrafie_0001Victoria6_0890_poligrafie_0002Pe saitul ziarului „Gîndul” din 2 martie 2016 e publicat un articol al Cristinei Andrei despre revoluţionarii cu rol determinant din parlament (linc). Printre aceştia este şi domnul Niculae Mircovici (linc), general în rezervă (în 2004 a fost comandantul garnizoanei Timişoara), reprezentant al Uniunii Bulgare din Banat, membru (de mai multe legislaturi) al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor.

Cu privire la activitatea din timpul revoluţiei a domnului Mircovici, aflăm din „Gîndul”:

Un alt politician care s-a aflat ieri pe lista celor care au primit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant”, este deputatul Niculae Mircovici (…). Acesta a spus pentru Gîndul că rolul important pe care l-a jucat la Revoluţie a început cu o mutare disciplinară la Centrul Militar din Timişoara, acolo unde a fost transferat disciplinar pentru că cineva „trăia cu sentimentul că ceva nu e în regulă” fiindcă ţinea pe birou Glasnost şi Petrestroika. „Momentul Revoluţiei m-a prins exact în centrul Timişoarei, fiind vecini cu balconul Operei. Structura noastră, fiind centru militar, nu a participat sub nicio formă la represiune”, explică Mircovici.

„Eu îl cunoscusem din data de 18 pe Ion Marcu, unul dintre liderii Revoluţiei în sensul de lider real, nu ca lider formal, un om extrem de vocal, şi i-am spus în ziua de 19 că măcar atît ar fi trebuit să înţeleagă ei, muncitorii, că sînt o forţă şi nu trebuie să iasă noaptea, ca hiena sau ca şacalul, trebuie să iasă ziua, ca leul, pentru că ziua toată lumea va fi cu ei”, a declarat deputatul.

Niculae Mircovici arată şi întîmplarea a făcut ca şeful unităţii de paraşutişti de la Caracal care fusese trimisă la Timişoara pentru represiune să fie colegul său de promoţie şi prieten foarte bun şi îşi aminteşte cum în noaptea în care aceştia au sosit, au discutat şi l-a convins că nu trebuie să intervină pentru reprimarea mişcării.

„În dimineaţa de 20, în loc să intervină în forţă, paraşutiştii au mers alături de coloanele de manifestanţi, cu garoafe în arme şi, pentru prima dată, s-a strigat ‘Armata e cu noi!’”, spune politicianul, acesta fiind un moment în care manifestaţii se simţeau „ca leii în savană”.

De la acest punct, deputatul spune că a avut o apropiere evidentă faţă de revoluţionari în mod direct şi îşi dovedeşte contribuţia prin faptul că din data de 20 în care „a fost ocupată clădirea Operei, am sprijinit pe partea de pază a Operei cu cunoştinţele necesare pentru a se putea identifica, pentru a stabili parole şi aşa mai departe, cunoscînd un alt subinginer, eu care fusesem în garda Operei. Iar după 22 decembrie am preluat miliţia şi securitatea din Timiş”. Cam acestea ar fi elementele prin care Niculae Mircovici a „prevenit un măcel”, asigurînd „convingerea multora dintre cei care erau la momentul respectiv în primele rînduri că nu vor ‘beneficia’ de represiunea ca atare ci, dimpotrivă, că armata va fi cu ei”.

Citește în continuare „Paraşutiştii din Caracal: De partea revoluţiei ori a reprimării?”

Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (17). Discuţii cu Dăscălescu, 20 decembrie 1989

Un nou fragment din filmul „Povestea Timişorii” realizat de Mihai Tatulici şi Virgil Tatomir şi difuzat în 1991 la TVR. Aici este vorba despre discuţiile cu primministrul comunist Constantin Dăscălescu din 20 decembrie 1989. Comentariile mele sînt cu litere cursive între paranteze drepte.

Vezi şi primele 16 fragmente prezentate pe acest blog:
15 decembrie 1989
16 decembrie 1989
În jurul lui Tokes
Dezvoltarea mişcării revoluţionare în 16 decembrie 1989
Lupte între manifestanţi şi forţele de ordine
Calea Lipovei şi Girocului, 17 decembrie 1989
Groapa comună din cimitirul eroilor
Catedrală, 17-18 decembrie 1989
Recapitulare prima parte
Guşă şi Stănculescu la proces
Amintiri din arest
Răniţi împuşcaţi în spitalul judeţean?
Furtul cadavrelor
Claudiu Iordache despre 18 decembrie 1989
ELBA 19 decembrie 1989. Radu Bălan a zis: conducerea judeţului nu o mai deţin eu, rugămintea mea e să nu ieşiţi în stradă că o să vă împuşte
Agitaţie în întreprinderi, 19-20 decembrie 1989

Transcriere înregistrare: Citește în continuare „Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (17). Discuţii cu Dăscălescu, 20 decembrie 1989”

Timişoara, primul oraş cu alegeri libere din România (27-29 ianuarie 1990)

Ieri 4 februarie 2010, în sala cinematografului „Capitol” din Timişoara a avut loc o conferinţă prilejuită de trecerea a 20 de ani de la primele alegeri libere din Timişoara. Aceste alegeri au avut loc în 27 şi 29 ianuarie 1990 (pentru consiliul municipal respectiv cel judeţean), iar ieri respectivul moment istoric a fost amintit într-o manifestare aniversară la care au luat cuvîntul, printre alţii, primarul Gheorghe Ciuhandu (care, în urma respectivelor alegeri, şi-a cîştigat un loc în consiliul local Timişoara, începîndu-şi astfel cariera în administraţia locală) şi preşedintele Consiliului Judeţean Timiş Constantin Ostaficiuc (care a fost unul din membri comisiei electorale care a pregătit acele alegeri). Moderatorul discuţiilor a fost domnul Ioan Savu, unul din liderii revoluţiei timişorene şi membru al comisiei electorale care au organizat alegerile din ianuarie 1990. Citește în continuare „Timişoara, primul oraş cu alegeri libere din România (27-29 ianuarie 1990)”

28 ianuarie 1990 – discuţia dintre Ion Iliescu şi conducătorii PNŢCD, PNL şi PSD

28 ianuarie 1990 a fost ziua în care a avut loc o uriaşă manifestaţie a opoziţiei împotriva FSN-ului, care anunţase că va participa la alegeri. Televiziunea Română, deşi se proclamase „liberă” şi făgăduise în timpul revoluţiei că „a revenit la ceea ce ea trebuie să fie: o tribună a poporului. Poporul să-şi spună gîndurile, cuvîntul. Nu există nici un fel de interdicţie în legătură cu opiniile care se emit de aici” (declaraţie din 22 decembrie 1989 a lui Teodor Brateş), a refuzat să filmeze demonstraţia opoziţiei sub pretext că ar fi ceaţă.

În schimb, a avut loc o discuţie între Ion Iliescu şi liderii partidelor istorice, care a dus mai apoi la constituirea CPUN. Stenograma acelei discuţii a fost publicată de Ion Iliescu în cartea sa „Momente de istorie” (Editura Enciclopedică, Bucureşti 1995, pag. 102-122), cît şi pe blogul său personal.

Televiziunea a transmis această discuţie, contribuind la întărirea în opinia publică a imaginii că, dacă puterea rezultată din revoluţie o constituie FSN-ul, opoziţia e reprezentată de partidele istorice. Totuşi, partidele istorice nu reprezentau în întregime nemulţumirea faţă de FSN. Rezultă şi din cele scrise de Ion Iliescu, în „Momente de istorie”, pag. 102: „i-am propus domnului Coposu să încerce să-şi liniştească demonstranţii. Am ieşit împreună pe balcon. Însă nimeni nu-l mai lua în seamă!”.

Deşi Coposu nu era luat în seamă de demonstranţi, ulterior s-a atribuit PNŢCD-ului şi celorlalte două partide istorice (PNL şi PSD – Cunescu) meritul sau vina (depinde de punctul de vedere) de a fi organizat manifestaţia din 28 ianuarie 1990. Cu sprijinul mass-mediei această imagine s-a perpetuat în opinia publică, fiind convenabilă atît FSN-ului (care putea astfel acuza propagandistic opoziţia de neparticipare la revoluţie şi de toate neajunsurile perioadei interbelice) cît şi partidelor în cauză, dornice de capital electoral în rîndul opozanţilor FSN.

Întreaga discuţie s-a centrat pe dorinţa FSN de a participa la alegeri. S-a creat impresia (inexactă, de altfel) că opoziţia contestă dreptul democratic al membrilor FSN de a participa la alegeri. Adevăratele motive de contestare a FSN – ascunderea criminalilor din decembrie 1989 şi a teroriştilor – deşi erau prezente în lozincile mulţimii de protestatari, erau absente din preocupările liderilor partidelor istorice, care au confiscat mişcarea antifesenistă cam în acelaşi mod în care FSN-ul a confiscat mişcarea anticeauşistă din decembrie 1989.

În 28 ianuarie 1990 a avut loc şi la Timişoara o demonstraţie a partidelor istorice, organizată în Piaţa Operei. Îmi amintesc că printre vorbitori s-a aflat şi Ion Marcu, lider al revoluţiei timişorene, ajuns mai apoi parlamentar PRM.

Tot în 28 ianuarie 1990 a avut loc o demonstraţie anticomunistă la Chişinău, despre care găsesc referinţe într-un articol publicat în ziarul chişinăuan „Flux” din 28 noiembrie 2008: „Pe 28 ianuarie 1990, la Chişinău are loc o amplă manifestare de stradă anticomunistă. La cîteva zile, secţia pentru ideologie a Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei publică pe data de 1 februarie 1990 în ziarul „Moldova Socialistă” un comentariu politic cu titlul „Despre lozinci”, în care condamnă manifestaţia din 28 ianuarie 1990. Iată ce scriau ideologii comunişti în acest articol: „Lozinci de acest fel puteau fi auzite cu nemiluita şi în ziua de 28 ianuarie la şedinţa Cenaclului „A. Mateevici”, precum şi în timpul manifestaţiei neautorizate ce s-a desfăşurat timp de trei ore pe străzile oraşului, în strigătele ce s-au făcut auzite în faţa sediului CC al Partidului Comunist al Moldovei. Aici figura întreaga garnitură de lozinci ale anticomunismului de cavernă, zoologic: „Nu există un partid mai criminal decît Partidul Comuniştilor!”, „Moarte comuniştilor!”, „PCUS trebuie să fie condamnat după cum a fost condamnat fascismul la Nurnberg!”.”

Prezint mai jos stenograma discuţiei televizate din 28 ianuarie 1990 dintre Ion Iliescu şi liderii partidelor istorice, conform celor publicate de Ion Iliescu. Nu pot verifica în ce măsură acesta a reprodus fidel discuţia, căci n-am găsit vreo înregistrare video şi nici vreo transcriere publicată de altcineva. Îmi amintesc însă că Ion Iliescu i-a spus la un moment dat lui Corneliu Coposu „nu-mi pune sula-n coaste”, şi nu găsesc acest fragment în stenograma publicată de Ion Iliescu. Nu pot spune exact dacă aceasta de datorează faptului că Iliescu a făcut schimbări în textul stenogramei sau replica respectivă a fost dată la o altă discuţie dintre Iliescu şi Coposu. Pînă una alta, acesta e singurul text disponibil, aştept de la cititori să-mi semnaleze dacă şi unde textul publicat nu respectă întocmai discuţiile din 28 ianuarie 1990.

Corneliu Coposu – Încă de aseară, v-am anunţat intenţia noastră de a ne duce manifestaţia anunţată în prealabil la sfîrşit, în mod civilizat, fără incidente… Deci, principial, acest Front al Salvării Naţionale, prezidat de dumneavoastră, să fie restructurat şi să fie constituit un organ care să poarte un alt nume şi care să cuprindă personalităţile din viaţa publică românească şi delegaţii tuturor partidelor şi care să aibă o oarecare legitimitate, care să conducă puterea politică în România pînă la alegeri. Bineînţeles că nu avem intenţia de a negocia detalii, este vorba numai de stabilirea unui acord principial. Vă rog să ascultaţi şi pe delegaţii celorlalte partide, dintre cele trei partide care reprezintă aici vederi comune şi care au putut veni.

Călin Popescu Tăriceanu – Dacă-mi permiteţi, avem mandat din partea Partidului Naţional Liberal să vă prezentăm punctul nostru de vedere, şi anume, primul punct: crearea unui Consiliu de Uniune, din care să facă parte reprezentanţii forţelor politice de opoziţie şi Frontul de Salvare Naţională, care are inclus în componenţa sa mişcările care au aderat şi care sprijină efectiv Frontul.

Al doilea punct, condiţiile prezenţei acestor forţe în Consiliul de Uniune Naţională şi în guvern trebuie să garanteze tuturor posibilitatea efectivă de participare la toate deciziile.

A treia propunere: în vederea depolitizării activităţii din întreprinderi şi instituţii este necesară desfiinţarea Consiliilor de Front constituite, pentru a permite crearea sindicatelor libere.

Şi ultimul punct: crearea unui organism format din reprezentanţii tuturor forţelor politice, însărcinat cu supravegherea imparţialităţii şi obiectivităţii tuturor emisiunilor de televiziune şi radio.

Sergiu Cunescu – Domnule preşedinte, tratativele pe care le-am purtat, cu negocierile pe care le-am purtat, pe rînd, noi, astăzi, ne vom rezuma la a vă expune, în primul rînd, aceleaşi doleanţe care au fost prezentate şi de domnul Coposu, şi anume: trebuie să cădem la un acord ca Frontul de Salvare Naţională să fie înlocuit printr-un Consiliu de Uniune Naţională, care să reprezinte, cum s-a spus, toate forţele politice şi unele personalităţi mai marcante din viaţa românească. Adaug că, o dată cu formarea acestui Consiliu, se reglementează şi problema participării la alegeri a Frontului. Frontul poate să rămână ca o formaţie politică, indiferent dacă se numeşte partid sau nu, care urmează să-şi stabilească un program, un statut, şi să se înscrie pentru a-şi obţine persoană juridică, aşa cum au făcut şi celelalte partide. Şi, atunci, în Consiliul de Uniune Naţională, vor fi reprezentanţii tuturor partidelor importante, o problemă care urmează să fie tratată ulterior; şi, la egalitate cu celelalte partide, va fi şi Frontul, care să constituie o formaţie politică integrantă, încadrată în condiţiile Decretului care este în vigoare. Vă mulţumesc.

Ion Iliescu – Eu aş vrea, în primul rînd, să îmi exprim regretul că, în urma discuţiilor de ieri, noi ne-am respectat întru totul obligaţiile faţă de cele convenite, în timp ce dumneavoastră nu aţi mers pe aceeaşi cale. Adică, noi am constatat cu satisfacţie că a avut loc un dialog – am discutat împreună circa trei ore – şi am consemnat vreo patru, cinci probleme, în legătură cu care am căzut relativ de acord. Sigur, aceste probleme urmează să formeze obiectul unor negocieri, discuţii, inclusiv şi cu celelalte partide.

Nimeni nu vă dă dumneavoastră dreptul să vă erijaţi în exponenţi ai tuturor partidelor şi ai opiniei publice. Expuneţi unele păreri, faceţi unele propuneri, care trebuie să formeze o platformă, obiect al unor negocieri. Noi v-am arătat deschidere totală în legătură cu toate problemele şi suntem pregătiţi să intrăm în discuţie, pe orice chestiune; nimic nu respingem ca idee, ca propunere. Dar, asta trebuie să fie obiectul unui dialog, nu al unor presiuni, cum aţi încercat dumneavoastră astăzi – cu demonstraţii de stradă, să ne impuneţi o soluţie prestabilită. Asta mi se pare neloial şi nu în spiritul dialogului pe care l-am purtat ieri. Noi, ieri seară, am luat cuvîntul la Televiziune şi am relatat – cred obiectiv – spiritul dialogului şi cum anume am convenit să continuăm dialogul, negocierile ş.a.m.d. Convenisem fie să mergem împreună la Televiziune, pentru a arăta opiniei publice că am discutat şi am ajuns la unele concluzii comune, fie – întrucît a fost o obiecţiune în legătură cu treaba aceasta – să apărem separat. Noi am mers separat. Am aşteptat să apăreţi şi dumneavoastră. Am înţeles că aseară era tîrziu ca să mai ajungeţi la Televiziune. Am zis că nu-i tîrziu nici astăzi să o faceţi. Am înţeles şi de la domnul Câmpeanu, şi de la domnul Coposu, că au fost de acord cu cele ce am spus. Mi se părea firesc ca şi cealaltă parte, reprezentanţii celor trei partide, să facă acelaşi lucru. Este important pentru opinia publică, aţi văzut. N-am înţeles de ce v-aţi eschivat de la acest lucru.

A doua chestiune: în urma acestor discuţii aţi spus, pentru a evita confruntarea de stradă, că există de-acum o premisă, un climat pentru a evita o astfel de confruntare. Vreau să vă spun că, de câteva zile, se perpetuează asemenea micro-demonstraţii de stradă. Poate o să spuneţi că nu dumneavoastră le-aţi organizat. Dar noi am căpătat unele informaţii, care veneau totuşi din partea… Dar nu are nici o importanţă…

Cazimir Ionescu – Dar chiar dînşii ne-au spus că este demonstraţia dînşilor şi au dreptul să fie majoritari la această întîlnire.

Ion Iliescu – Nu, nu, eu nu spun de astăzi. Deci, au fost, de cîteva seri, grupuri de 200-300 de oameni care au demonstrat în stradă. Noi am primit foarte multe cereri şi presiuni din partea unor colective şi a unor organizaţii de Front, să vină şi să facă contra-demonstraţie în Piaţă. Am spus NU. Este şi o lege care reglementează demonstraţiile publice. Am zis ca în timpul săptămînii să nu se organizeze asemenea demonstraţii; să se facă în zile libere şi nu pe artere centrale şi în Piaţa Victoriei. Şi, atunci, oamenii au organizat o manifestaţie la Banu Manta. Le-am spus şi lor să nu se deplaseze încoace. Dimineaţa, domnul Coposu şi domnul Câmpeanu mi-au dat asigurări că au luat toate măsurile pentru limitarea demonstraţiei la Piaţa Universităţii, de unde să vină o delegaţie cu care să dialogăm şi care să se întoarcă cu, eventual, concluziile acestui dialog. În loc de aşa ceva, ne-am trezit cu coloanele dumneavoastră, care au pornit spre Piaţa Victoriei. Vă daţi seama ce informaţie reciprocă există! Şi, în acelaşi timp, cei din Banu Manta au venit aici, în Piaţă. Le-am transmis să ia toate măsurile, să nu se producă ciocniri, să nu fie confruntări violente. Şi, pînă acum, nu au fost: sper să nu se întîmple nici pe mai departe. Măcar acest lucru să-l evităm.

Dar, mie mi se pare că aţi pornit pe o cale incorectă, neloială. La cele ce-am convenit, dumneavoastră veniţi cu încercări de măsuri de forţă. Vreau să vă spun că nu suntem dispuşi să cedăm la asemenea lucruri. Am reţinut critica domnului Coposu, care a apreciat că am procedat greşit în 12 ianuarie, cînd am cedat la presiunea străzii. Aveaţi perfectă dreptate. Am apreciat această poziţie lucidă a unui om politic cu experienţă. Dar, acum, văd că dumneavoastră deveniţi organizatorii presiunii străzii, cu care să ne obligaţi să cedăm şi să acceptăm nişte propuneri unilaterale. Vreau să vă spun că nu suntem dispuşi să acceptăm asemenea presiuni. Şi eu vreau să fac apel la dumneavoastră, să revenim la climatul dialogului pe care l-am început ieri şi să putem continua. Domnul Câmpeanu mi-a spus şi de dimineaţă că i s-a părut că e un lucru bun, este un început bun şi este dispus să meargă mai departe spre dialog cu noi, să vină cu propuneri concrete în cursul săptămînii, în legătură cu elemente de colaborare ş.a.m.d. Eu nici măcar nu cunosc ideile dumneavoastră, propunerile dumneavoastră concrete. I-am spus şi domnului Coposu la telefon, dimineaţă. Dar declaraţia pe care aţi făcut-o presei, domnule Coposu, că am făcut această demonstraţie ca să cerem Frontului Salvării Naţionale să se dizolve şi să predea puterea politică unui guvern provizoriu, care să organizeze alegerile generale” – mi se pare o ameninţare.

Corneliu Coposu – Nu este altă soluţie, domnule preşedinte.

Ion Iliescu – Asta-i în contradicţie totală cu ceea ce aţi declarat şi ieri, în contradicţie totală cu ce aţi declarat şi astăzi, că nu vreţi destabilizare, că destabilizarea Frontului înseamnă destabilizarea ţării. Or, dumneavoastră cereţi dizolvarea Frontului. Asta înseamnă destabilizare, domnule Coposu, şi vă asumaţi o mare răspundere politică. Deci, vreau să vă spun că mi se pare că aţi părăsit calea democratică a dialogului.

Corneliu Coposu – Vreau să vă dau imediat răspunsul, ca să nu stăruie vreun dubiu. Înlocuirea acestui Front al Salvării Naţionale cu un alt organism, care să deţină puterea politică în intervalul dintre Revoluţie şi alegeri este un fapt, o măsură inevitabilă, pentru că, altfel, nu vă puteţi prezenta în alegeri. Pentru că dumneavoastră, rupînd înţelegerea şi contrazicîndu-vă faţă de afirmaţiile anterioare, cînd aţi spus că nu veţi candida în alegeri, v-aţi anunţat candidatura în alegeri.

Ion Iliescu – Asta-i părerea dumneavoastră. O asemenea afirmaţie nu am făcut niciodată.

Liviu Petrina – Am fost mai mulţi de faţă, domnule preşedinte.

Ion Iliescu – Niciodată această afirmaţie nu am făcut-o. Avem procesul-verbal al şedinţei respective. Singurul lucru pe care l-am spus atunci e că este o întrebare la care nu vă pot da un răspuns, pentru că eu nu mă pot angaja în răspunsuri personale. Aceasta este o chestiune pe care o vom delibera, cum anume ne vom prezenta la alegeri, în Consiliul Frontului. Şi noi suntem un organism democratic, ca şi dumneavoastră. Eu nu m-am aventurat niciodată să exprim opinii care să nu reflecte opiniile organului colectiv de conducere. Asta v-am spus atunci.

Corneliu Coposu – În orice caz, aţi făcut de data aceasta o declaraţie publică că intraţi în alegeri.

Ion Iliescu – Cum anume o vom face, este treaba noastră. Nu ne daţi dumneavoastră soluţii. Aveţi pretenţia să ne impuneţi soluţiile pe care urmează să le luăm noi?

Corneliu Coposu – Nu, vai de mine… Vă rog să interpretaţi ceea ce spun exact aşa cum le spun. Prin declaraţia dumneavoastră, că vreţi să intraţi în alegeri – nu avem nimic împotrivă – dumneavoastră aţi destabilizat echilibrul politic care ne guverna pînă acum. Un grup, fie că se numeşte Front, fie altfel, care girează puterea politică pînă la alegeri, nu putea, deţinînd în acelaşi timp putere judecătorească, putere executivă, putere legiuitoare, să vină şi în concurenţă la alegeri, în chip de partid politic, care încă nu era constituit. Şi v-am oferit o soluţie. Soluţia este: intraţi în alegeri – foarte bine, ne bucurăm că vă avem adversari politici; însă conducerea puterii politice în intervalul alegerilor nu mai poate rămîne în mîna acestui Front. Ci trebuie să fie preluată de un organism a cărui compoziţie cred că este inexcepţională – toate formaţiunile politice, toate personalităţile care s-au evidenţiat atît în triumful Revoluţiei, cît şi în intervalul ultimului timp. Nu văd de ce v-a şocat această propunere care văd, consider eu, că-i foarte naturală şi care are şi acoperire juridică.

Ion Diaconescu – Şi e şi mai stabilizatoare…

Ion Iliescu – N-am respins nici o propunere. Maniera în care o faceţi mă şochează, nu propunerea dumneavoastră. Adică, ne cereţi nouă acum un răspuns sub presiunea străzii.

Corneliu Coposu – Sînt contra oricărei legiferări sub presiunea străzii. Nu vă cerem răspunsul sub presiunea străzii. V-am declarat de la început că vrem să reînnodăm dialogul care a fost întrerupt şi care a ajuns la cîteva puncte de acord, după ce vom stabili principiul ăsta, care este absolut necesar pentru continuarea discuţiilor.

Ion Iliescu – Asta-i cu totul altceva, domnule Coposu. Dar ce are comun aceasta cu declaraţia dumneavoastră de aici – “Am făcut această demonstraţie ca să cerem Frontului să se dizolve”? Cum vă puteţi permite aşa ceva? Să cereţi unei formaţii să se dizolve? E ca şi cum eu aş veni cu argumente ca să vă cer să vă dizolvaţi. Asta ar fi corect?

Liviu Petrina – Nu e acelaşi lucru…

Ion Iliescu – Şi dumneavoastră ce bază juridică aveţi?

Liviu Petrina – Baza noastră juridică elementară. În primul rînd, este un decret dat de dumneavoastră, prin care aţi separat puterea de stat de puterea şi activitatea politică. Este decret clar. A participa la alegeri este o activitate prin excelenţă juridică. Ori sunteţi stat, ori sunteţi partid. Sînteţi, din punctul ăsta de vedere, vă rog să mă credeţi – şi orice jurist de bună credinţă poate să afirme – sînteţi într-o situaţie de ilegalitate.

Ion Iliescu – Nu Consiliul participă la alegeri! Noi am delimitat şi delimităm aceste două laturi ale activităţii noastre şi lăsaţi-ne pe noi să găsim formula organizatorico-juridică de a exprima acest lucru, în mod concret. Nu dumneavoastră o să decideţi cum anume facem asta.

Liviu Petrina – Dar avem dreptul la opinie.

Ion Iliescu – Asta-i altă treabă. Aveţi o părere, dar nu veniţi să ne impuneţi: “Vă dizolvaţi”! Lăsaţi-ne pe noi să decidem. Avem structura noastră organizatorică, avem structura noastră democratică. Lăsaţi-ne pe noi să decidem. Nu ne impuneţi dumneavoastră, cu asemenea metode…

Ion Diaconescu – Structura dumneavoastră este a ţării şi noi sîntem ţara. Deci, vrem ca să…

Ion Iliescu – Dumneavoastră ne contestaţi acest lucru.

Ion Diaconescu – Vă contestăm că nu sînteţi ai ţării în totalitate.

Ion Iliescu – Ba sîntem, ba nu sîntem…

Ion Diaconescu – Păi, nu sînteţi, de vreme ce noi contestăm. Tocmai acest lucru….

Ion Iliescu – Dar spuneaţi că sîntem ai ţării…

Ion Diaconescu – Domnule preşedinte, ca să se realizeze un organ reprezentativ…. Care creează putinţa unor alegeri…

Ion Iliescu – Am reţinut acest lucru.

Petre Roman – Am afirmat chiar aseară, că acest lucru trebuie să constituie baza negocierilor care urmează să se facă. Dar nu ceea ce spuneţi dumneavoastră, să cereţi acum, pe loc, să se dizolve. Asta-i lovitură de stat: “Am făcut această demonstraţie…”

Ion Iliescu – Obiectivul demonstraţiei: “Frontul să declare că se dizolvă”…

Petre Roman – Asta nu-i democraţie. Şi asta, să ştiţi, vă denunţă pe dumneavoastră ca partide nedemocratice.

Ion Diaconescu – În toate ţările din lume se fac demonstraţii, se cere demisia guvernului… E singura armă. Nu avem ziar, nici nimic…

Petre Roman – Însă noi am prefera, pentru că, oricum, la această chestiune nu cedăm, noi am prefera să continuăm dialogul de ieri, care începuse foarte bine. Atît de bine, încît cineva ne-a spus: “Domnule, partidele astea au două echipe: una de salon, care vine să vă ţină la discuţii, şi alta, care organizează strada”. Şi această apreciere seamănă foarte bine cu rezultatul. Nu vă supăraţi, domnule Coposu.

Corneliu Coposu – Domnule prim-ministru.

Petre Roman – Domnule Coposu, daţi-mi voie să termin şi apoi vă las să vorbiţi. Să ştiţi că tot atît de nedemocratic ar fi ca noi să chemăm oamenii să vină să ne sprijine.

Corneliu Coposu – Păi i-aţi chemat.

Petre Roman – Nu-i adevărat. N-am chemat. Dacă i-am fi chemat, ar fi venit nu cîteva mii, ci cîteva sute de mii, poate chiar milioane.

Ion Diaconescu – Îi chemaţi în altă zi.

Petre Roman – Nu, nu, dar nu e cazul ăsta. Nu e cazul să escaladăm confruntarea în stradă, pentru că atunci înseamnă că nu mai ajungem la alegeri democratice.

Ion Diaconescu – Dar sînteţi de acord că acest Front trebuie să fie mai reprezentativ?

Petre Roman – Am spus-o aseară. Aseară am spus mai mult decît atît, fiindcă am reţinut de la domnul Coposu ultima frază pe care mi-a spus-o: “Domnule Roman, de ce vă cramponaţi de ideea de Consiliu al Frontului?” Am reflectat. Şi, ce-am spus, domnule Coposu? Că nu ne cramponăm, că trebuie să separăm activitatea noastră politică, a Frontului, de ceea ce este Consiliul, care deţine puterea. Bun, dar o facem prin negocieri. Ce înseamnă “vă somăm să vă dizolvaţi”?

Corneliu Coposu – Este o consecinţă clară a acceptării dumneavoastră.

Ion Iliescu – Asta-i altceva. Cu totul altceva.

Călin Popescu Tăriceanu – În exprimare s-a strecurat o inadvertenţă. Dînşii nu vor să vă dizolvaţi ca Front de Salvare. Aveţi dreptul să existaţi. Norma. Ci Consiliul Frontului să cuprindă…

Ion Iliescu – Dar e o declaraţie publică, la radio.

Petre Roman – Declaraţie publică, la Rompres.

Ion Iliescu – V-aţi angajat într-o asemenea declaraţie, Deja, public, asta-i declaraţia dumneavoastră!

Corneliu Coposu – N-am văzut-o, dar….

Ion Iliescu – Asta înseamnă organizarea acţiunii de forţă, de stradă, pentru a forţa Frontul să declare că se autodizolvă ş.a.m.d. Păi cu ce seamănă asta, domnule Coposu? Unde e spiritul democratic? Unde-i dorinţa de dialog? Unde-i dorinţa de negociere? Îmi pare rău…

Călin Popescu Tăriceanu – E diferenţa de exprimare.

Ion Iliescu – Nu de exprimare, aici e…

Cazimir Ionescu – Dacă la asta adăugăm şi ce-a spus domnul Petrina, că nu este de acord să participe nici un alt partid, în afară de dumneavoastră, la această întîlnire, numai dumneavoastră, pentru că demonstraţia din stradă este a dumneavoastră, deci tot relaţie de forţă – cred că lucrurile sînt şi mai clare.

Petre Roman – Am reţinut şi lucrul acesta.

Corneliu Coposu – Am sugerat Uniune Naţională, care să cuprindă Frontul şi celelalte partide. Adică nu dizolvarea Frontului.

Ion Iliescu – Aici, în clădire, se află şi delegaţiile altor cîtorva partide. Le-aţi refuzat, am înţeles, prezenţa la discuţii. Deci, nu vreţi să avem o discuţie comună cu ei.

Sergiu Cunescu – A, nu le cunoşteam. Nu ştim cine sunt.

Ion Iliescu – Nu-i nimic, noi nu ne grăbim. Graba dumneavoastră ne surprinde, şi maniera acestor măsuri de forţă cu care acţionaţi. Şi asta nu acceptăm. Am reţinut că e o greşeală de formulare. Poate. Numai că această greşeală de formulare este deja transmisă la toate agenţiile.

Corneliu Coposu – Nu rezultă din declaraţie că vrem să continuăm dialogul?

Petre Roman – Nu, nu, deloc. Absolut deloc. Ni se cere să ne dizolvăm.

Ion Iliescu – De aici nu rezultă nici măcar că aţi participat la discuţii cu noi. Toate agenţiile internaţionale au preluat… Vă rog să daţi o dezminţire. Domnule Coposu, ca o condiţie a continuării dialogului, eu vă rog, acum, să daţi o dezminţire, să apăreţi astăzi la Televiziune, să vorbiţi despre spiritul dialogului nostru de ieri, care rămîne valabil, să dezminţiţi că aţi fi dat o asemenea declaraţie, pe care toate agenţiile internaţionale au preluat-o.

Corneliu Coposu – Declaraţie pe care n-am făcut-o.

Ion Iliescu – Păi, aţi făcut-o!

Corneliu Coposu – Noi am dat o declaraţie care s-a citit la Televiziune.

Liviu Petrina – Noi am dat un document scris.

Ion Iliescu – Aici, la intrarea în Palat, aţi făcut această declaraţie pe care toate agenţiile de presă au transmis-o deja. Dumneavoastră m-aţi răstălmăcit pe mine şi aţi spus că eu aş fi declarat nu ştiu ce. Eu m-am simţit obligat să pun la punct acest lucru: niciodată nu am declarat că Frontul nu va participa la alegeri. De astă dată, vreţi să spuneţi că aţi fost răstălmăcit.

Corneliu Coposu – Nu ştiu, n-am văzut…

Ion Iliescu – Salut o asemenea constatare. Sînteţi obligat să o dezminţiţi, în orice caz.

Corneliu Coposu – Am să văd textul. Textul a fost citit la Televiziune şi e un text al nostru, redactat de noi.

Ion Iliescu – Deci, ce pot să vă declar în încheiere? Noi ne menţinem absolut pe concluziile dialogului de ieri. Rămînem absolut deschişi în continuare, pentru a continua dialogul, aşa cum l-am început ieri. Elementele principiale pe care le-am discutat ieri nu înlătură propunerea dumneavoastră de azi. Deci, orice propunere, orice partid, orice formaţiune poate să vină să o facă şi putem să stăm, să deliberăm împreună şi să găsim formele în care să ne apropiem de o formulă general acceptabilă pentru toată lumea. Dar, asta o facem pe bază, într-adevăr, de dialog, pe bază de negocieri, cu participarea tuturor formaţiunilor politice. Sîntem absolut decişi să mergem pe această cale. Vă rugăm, facem apel la dumneavoastră să vă menţineţi în cadrul aceluiaşi spirit al dialogului.

Corneliu Coposu – Cu cine vom discuta? Cu puterea politică – cu partidul politic al Frontului sau cu Consiliul?

Ion Iliescu – Şi cu unul, şi cu altul.

Corneliu Coposu – Asta am vrut să stabilim de la început, ca o chestiune.

Liviu Petrina – Domnul prim-ministru a spus: “Lovitură de stat. Domnul prim-ministru a pronunţat un cuvînt care s-a mai auzit… Deci, dumneavoastră spuneţi “politică de partid”, dumnealui a vorbit de stat. E foarte limpede. V-aţi pus în afara legii pe care dumneavoastră aţi făcut-o. Haideţi să găsim o ieşire.

Petre Roman – Asta-i o interpretare din partea dumneavoastră.

Liviu Petrina – Nu, asta-i interpretarea întregii ţări.

Ion Iliescu – Nu-i adevărat. Este interpretarea unei secţiuni, influenţată de dumneavoastră. Nu vă confundaţi cu toată ţara.

Liviu Petrina – Sînteţi de acord să constituim acel Consiliu al Unităţii Naţionale?

Ion Iliescu – Asta-i propunerea dumneavoastră, o propunere care trebuie deliberată.

Dinu Patriciu – De cine?

Ion Iliescu – De toată lumea, inclusiv de noi – de organismul nostru colectiv, ca să se emită o părere proprie a Frontului – şi de reprezentanţii tuturor celorlalte partide şi formaţiuni. Adică, toate propunerile trebuie să le punem pe masă şi să deliberăm cu toţii, nu numai eu sau noi cîţiva de aici. Nimeni nu vă dă dumneavoastră dreptul să vă erijaţi în exponentul părerii tuturor.

Corneliu Coposu – Dar nici dumneavoastră nu vă dă nimeni acest drept.

Ion Iliescu – Sigur, nici mie. Şi nici nouă, de asemenea. Deci, noi vom veni cu propunerile noastre, dumneavoastră veniţi cu propunerea dumneavoastră, alte partide vor veni, poate, cu alte propuneri. Vom sta la o masă rotundă să le judecăm, să deliberăm, să găsim formule.

Corneliu Coposu – Dovadă că am mers pe ideea reluării dialogului este că am înţeles că domnul prim-ministru, care a fost receptiv, a spus: “Nu avem nimic împotrivă să păstrăm titlul”…

Petre Roman – Dar nu am fost numai eu. Şi domnul preşedinte are aceeaşi părere.

Corneliu Coposu – Şi nu văd de ce v-a surprins cererea noastră, care e foarte normală şi foarte legitimă.

Ion Iliescu – Domnule Coposu, am spus că nu respingem absolut nimic, nici o propunere. Nu înseamnă că am acceptat deja propunerea dumneavoastră. Lăsaţi-i şi pe alţii să gândească. Şi o să căutăm formulele potrivite, care să convină tuturor.

Petre Roman – Şi, mai ales, domnule Coposu, să lăsăm ţara să existe ca sistem economic şi ca stabilitate economică.

Corneliu Coposu – Aici aveţi dreptate, vă dăm tot concursul.

Petre Roman – Eu pînă acum pot să vă asigur că, de bine, de rău, stabilitatea economică a fost menţinută.

Liviu Petrina – Pînă ieri nu aţi intrat în dialog.

Ion Iliescu – Dar discuţiile anterioare ce-au fost? N-au fost tot dialog?

Liviu Petrina – Domnule preşedinte, vă răspund scurt. Ne-aţi promis o oră la Televiziune; ne-aţi dat o jumătate de oră, cu cîteva clipe înainte. Ne-aţi promis sprijin material.

Ion Iliescu – Domnule, vă rog să nu amestecaţi lucrurile. Nu ne confundaţi pe noi cu Televiziunea, cu presa.

Liviu Petrina – Directorul Televiziunii este purtătorul dumneavoastră de cuvînt, membru al Consiliului.

Ion Iliescu – Asta-i altă treabă.

Sergiu Cunescu – Domnule preşedinte, negocierile noastre din ultimele zile şi întîlnirea de astăzi sînt urmările unei oarecare crize, care s-a declanşat în momentul când s-a anunţat participarea Frontului la alegeri. Pentru moment, nu vrem o rezolvare pe loc. Nu se poate. Dar măcar să cădem de acord la un principiu. Şi anume: că Frontul se va transforma într-un Consiliu de Uniune Naţională, care va avea o compoziţie reprezentativă pentru întregul popor.

Ion Iliescu – Nu Frontul, ci Consiliul se va transforma. Lăsaţi-ne pe noi să găsim formularea corespunzătoare.

Sergiu Cunescu – Iar partea de Front care va continua să facă politică şi să se prezinte la alegeri, să intre pe reglementarea unui partid politic, chit că s-ar numi Front; noi chiar am vrea să rămînă Frontul ca partid politic.

Ion Iliescu – Domnule Cunescu, aţi reţinut declaraţia mea de aseară? N-am vorbit că ni se impune nouă, Frontului, să gîndim cum să delimităm cele două funcţii ale noastre? Repet, aşa s-a conjugat situaţia, a trebuit să preluăm frînele conducerii şi am găsit o structură de moment. Noi înşine gîndim asupra modului în care să delimităm cele două elemente. Nu respingem nici un fel de sugestie, nici un fel de propuneri care pot să ne ajute să ne clarificăm propria noastră deliberare şi opţiune. Dar nu ne puteţi impune dumneavoastră, domnule, propuneri pe care să le acceptăm necondiţionat. Asta-i toată problema.

Sergiu Cunescu – Dar, vă spun sincer, mai ales că aţi vorbit şi de schimbarea denumirii Frontului. Trebuie să plecăm de aici – e bine şi pentru dumneavoastră şi pentru noi – numai cu acceptarea principiului. Şi o să tratăm acest lucru.

Petre Roman – Acceptarea principiului s-a făcut deja aseară.

Sergiu Cunescu – N-a fost suficient de clar. Toată lumea m-a întrebat. Vă rog să facem acest lucru. Ca principiu. Poate nici numele nu-i important. Dar vă rog să anunţaţi şi dumneavoastră la Televiziune că am căzut de acord asupra acestui lucru.

Corneliu Coposu – Sînt cu atît mai surprins de reacţia dumneavoastră, cu cît interpretarea mea a fost că aseară s-a făcut acceptul principial al acestei teze.

Petre Roman – Şi aţi venit cu teza că astăzi trebuie să ne dizolvăm şi să părăsim puterea politică.

Corneliu Coposu – Nu, nu, nu ştiu ce… Eu am făcut o comparaţie cu…

Petre Roman – Nu sîntem copii…

Corneliu Coposu – Asta-i, probabil, o speculaţie.

Marius Cârciumaru – Domnule preşedinte, domnilor, îmi permiteţi, sînt preşedintele Partidului Socialist Democratic Român. Jos sînt toate partidele. Vă rugăm frumos, nu faceţi separatism dacă, într-adevăr, respectaţi democraţia. Toată această discuţie trebuie să aibă loc jos.

Sergiu Cunescu – Protestăm. Noi am cerut audienţa, trei partide. Vă rog să nu interveniţi. Nu vă infiltraţi în tratativele altor partide. Nu aveţi nici o calitate. Voi să vă exprimaţi cînd veţi cere audienţă.

Dinu Patriciu – Domnule preşedinte, îmi permiteţi să spun cîteva vorbe. Nouă ni se pare că toată această discuţie se învîrte în jurul unei confuzii. Şi declaraţia domnului Coposu, şi tot ce se întîmplă acum în stradă se învîrte în jurul confuziei pe care o generează denumirea de Front şi de Consiliu Naţional al Frontului. Consiliul Naţional al Frontului, prin însăşi raţiunea sa de existenţă, prin modul în care l-aţi conceput, în prima clipă, este un Consiliu de Uniune Naţională. Un Consiliu în care, prin consens, toate forţele politice să poată contribui la organizarea vieţii politice pînă la alegeri. Pe de altă parte, dumneavoastră, ca orice cetăţeni ai acestei ţări, puteţi avea o opţiune politică. Şi e foarte normal. Puteţi crea o mişcare politică, care se poate numi Front de Salvare Naţională. Este o denumire simbolică, într-un fel, legată de tot ceea ce aţi făcut dumneavoastră în primele zile ale Revoluţiei. Dar, haideţi, în această clipă să facem o treabă simplă. Să separăm cele două lucruri. În stradă se creează o confuzie regretabilă între cele două lucruri. Să denumim Consiliul de Uniune Naţională, forţă legislativă în stat, şi Frontul să fie un partid politic, o forţă politică. Şi, atunci, confuzia s-a terminat.

Ion Iliescu – Am declarat încă de aseară: căutăm noi înşine soluţia adecvată pentru rezolvarea acestei probleme. Propunerea dumneavoastră e o formulă. Ea e negociabilă. Noi înşine putem să o luăm în discuţie. Mai sînt şi alţii care trebuie să participe la dialog. Nu ne cereţi să spunem acum “da” sau “nu” la ceea ce ne propuneţi dumneavoastră acum. Şi nu condiţionaţi aceasta de confuzia din această stradă; sînt şi alte confuzii, în alte străzi. Deci, nu veniţi cu argumentul străzii şi demonstraţiei. Vreau să vă spun că a venit de jos o notă că, dacă până la ora 16 delegaţia nu apare (au impresia că vrem să vă confiscăm aici) ameninţă că pătrund în clădire.

Sergiu Cunescu – Poate să fie numai o provocare.

Ion Iliescu – Deci, acum, în orice caz, nu este momentul să stăm să deliberăm ca să ajungem la o concluzie. Am reţinut propunerea dumneavoastră; de fapt, nu schimbă nimic din tematica problemei pe care am dezbătut-o ieri. Este numai o formulare de propunere asupra căreia trebuie să deliberăm noi şi alţii şi, deci, să formeze ea însăşi o idee de deliberare în viitor. Vă propun acum să vă liniştiţi “trupele” şi să îi sfătuiţi…

Călin Popescu Tăriceanu – Daţi-mi voie. Nu sînt numai reprezentanţii partidelor, sînt studenţii, care sînt veniţi separat, sînt întreprinderi care au venit să manifeste separat. Fără să aibă girul nostru.

Ion Iliescu – Sînt demonstranţii dumneavoastră, nu ştiu care este schema acestei acţiuni.

Liviu Petrina – Depinde exclusiv de dumneavoastră, de Consiliu şi de Front, de cele două părţi – dacă spuneţi că s-au structurat în două părţi – să hotărâţi în ceea ce vă priveşte pe domniile voastre; adică, dacă Frontul se pune pe aceeaşi bază de egalitate cu celelalte partide, aţi soluţionat problema. Şi, apoi, ne întîlnim toate partidele, Frontul ca partid, în deplină egalitate cu fiecare din partidele astea, 15-20, şi discutăm omeneşte, civilizat. Dar renunţaţi la chestiunea pe care aţi anunţat-o, din 23. E treaba dumneavoastră. Dacă le-aţi unit într-un mod care depăşeşte un Decret, pe care dumneavoastră l-aţi…

Petre Roman – Aşa s-au născut, domnule, nu le-a numit nimeni.

Ion Iliescu – Aşa s-au născut. E datoria noastră să găsim formula potrivită. Lăsaţi-ne pe noi să o judecăm. Lăsaţi-ne pe noi să o facem şi să decidem şi modalitatea, şi timpul potrivit. Acum n-avem condiţii să o facem. Şi va trebui să venim noi cu o idee, înainte de toate. Să o elaborăm. Pe urmă, să găsim un consens în Consiliul nostru, asupra unei formule, a unei propuneri proprii. Să mergem, apoi, la un dialog cu toate celelalte partide. Adică, e o chestiune care nu se rezolvă aşa, pe loc. Nu mîine sînt alegerile. Mai sînt patru luni pînă la alegeri. Pînă la intrarea în campania electorală, ne clarificăm noi cum anume să facem. Asupra dialogului, de săptămîna viitoare vrem să-l şi începem. Poate facem, vineri sau sîmbătă, o primă întîlnire cu toate partidele; între timp, să-i punem în temă pe toţi şi să avem o discuţie.

Liviu Petrina – Dar întîi să fiţi şi dumneavoastră partid, neted, separat de Front sau Frontul de Consiliu.

Ion Raţiu – Permiteţi-mi şi mie răspunsul, în cîteva cuvinte. Abia am sosit în ţară, ca să aduc şi eu obolul meu la crearea democraţiei aici şi îmi permit să vă sugerez că, în concepţia Occidentului, un Front este o concepţie totalitară, fiindcă un Front reprezintă întregul evantai de opinii, de la extrema stîngă până la extrema dreaptă. Se integrează prin forţa lucrurilor, prin definiţie în a asuma întreaga suflare românească, care vrea să salveze naţiunea şi mi se pare că acest lucru este incorect şi neînţelept, în primul rînd, şi, cu siguranţă, este total nedemocratic în accepţiunea cuvîntului în Occident. Dacă dumneavoastră, într-adevăr – nu îndrăznesc să vă dau un sfat – vreţi să participaţi nu ca arbitru şi jucător, ci ca jucător, să aveţi un partid, nu un Front care, prin implicaţii, să pretindă că reprezintă pentru toţi cei care vor să salveze naţiunea…

Ion Iliescu – Vă mulţumim pentru sfat, dar trebuie să avem criteriile noastre pentru a judeca lucrurile şi nu neapărat criterii fixate sau dictate de altcineva, din afară. Este tot o chestiune de opţiune democratică. Şi în Occident sînt formaţiuni care nu se numesc partide, dar există şi participă la alegeri. Aşa că, şi în Occident, se schimbă viziunea despre structuri politice.

Corneliu Coposu – Am un cuvînt pentru domnul prim-ministru, care m-a învinuit de lipsă de loialitate. Cred că lipsa de loialitate i se poate atribui Consiliului Frontului pentru toate aceste manifestaţii din ultima vreme. Nu cred că i se poate reproşa partidului nostru o lipsă de loialitate sau lipsă de sprijin a Frontului, pînă cînd dumneavoastră aţi făcut perturbaţia în opinia publică românească, prin anunţarea candidaturii. V-am promis sprijin şi nu ne-am dat la o parte în acordarea acestui sprijin. În ce priveşte manifestaţia noastră, v-am anunţat că o vom face. V-am anunţat din vreme. Lipsa de loialitate este a dumneavoastră, care aţi organizat contra-manifestaţie, în ideea că s-ar putea întîmpla ciocniri, lucru care-l consider că e periculos. Noi am anunţat dinainte că vom face o demonstraţie absolut loială, fără violenţă.

Petre Roman – Loială cui, domnule Coposu?

Corneliu Coposu – Democraţiei, principiilor democratice…

Petre Roman – Această declaraţie a dumneavoastră, domnule Coposu, împreună cu lipsa dumneavoastră de aseară, de la Televiziune, o denumesc eu neloialitate.

Corneliu Coposu – Nu aveţi dreptate.

Petre Roman – Rămîn la această părere, totuşi.

Corneliu Coposu – I-am explicat domnului Iliescu, aseară, motivul pentru care nu ne putem prezenta la Televiziune. Deci, am fost acoperit. Şi azi-dimineaţă chiar l-am căutat de două ori.

Petre Roman – _Care a fost motivul, domnule Coposu?

Ion Iliescu – Că a fost tîrziu.

Corneliu Coposu – Era tîrziu şi nu terminasem discuţiile. Noi nu putem proceda arbitrar. Procedăm în conformitate cu hotărîrea conducerii noastre. Era tîrziu şi era convocată conducerea. Iar rezultatul acestei deliberări v-a fost comunicat imediat. Dimineaţă am comunicat, din nou, că facem manifestaţie. Şi am rugat să nu se mai însceneze contramanifestaţii sporadice, mai cu seamă că, v-am spus aseară la telefon, am şi un document din care rezultă cum aţi organizat această contra-manifestaţie.

Ion Iliescu – Domnule Coposu, dacă noi gîndeam, într-adevăr, să fie o contra-manifestaţie, vă daţi seama că nu era de amploarea acesteia. Nu ne-am propus aşa ceva.

Petre Roman – Aţi vorbit de faptul că nu aţi putut să vă exprimaţi părerea, că ar fi arbitrară. În schimb, nouă ne cereţi acum, pe loc, să ne exprimăm părerea în legătură cu propunerea dumneavoastră. E corect?

Corneliu Coposu – În principiu…

Petre Roman – Păi dumneavoastră ne somaţi, nu vă supăraţi.

Liviu Petrina – Sînteţi în afara legii.

Petre Roman – Asta e părerea dumneavoastră.

Ion Iliescu – Şi vă rog să vă reţineţi părerea pentru dumneavoastră, nu mai tot reclamaţi…

Corneliu Coposu – Domnule prim-ministru, nu noi luăm această hotărâre, nu vrem să vă presăm să o luaţi. Am cerut ca dumneavoastră să deliberaţi în conformitate cu acordul principial, faţă de care nu văd nici o contradicţie, şi mă mir că vă formalizaţi cu nişte expresii…

Ion Iliescu – Nu aveţi deloc dreptate. Noi am relatat pe larg despre discuţia noastră, despre dialogul început şi despre disponibilitatea reciprocă de a continua dialogul. De la dumneavoastră, public, nu s-a auzit aşa ceva, ci numai somaţia de azi, pe care au preluat-o agenţiile internaţionale.

Corneliu Coposu – Aseară v-am comunicat hotărîrea forurilor noastre conducătoare.

Petre Roman – La telefon. Dar pentru public? E cu totul altceva, domnule Coposu.

Ion Iliescu – Mi-aţi comunicat mie, la telefon. Dumneavoastră, deocamdată, în public…

Corneliu Coposu – Pentru public nu era cazul să comunic, înainte de a aştepta…

Ion Iliescu – Atunci, eu vă întreb: vă prezentaţi în public să vorbiţi despre dialogul început şi disponibilitatea dumneavoastră de a merge la dialog cu noi şi să contestaţi valabilitatea acestei declaraţii, care seamănă a declaraţie de război?

Corneliu Coposu – Nu, domnule, în domeniul politic orice declaraţii pot fi făcute dacă se respectă politeţea, bunul simţ şi nu frizează…

Ion Iliescu – Aici este politeţe şi bun simţ? Domnule, aici este ceea ce s-a redat deja de către agenţiile de presă din toată lumea. Dumneavoastră vorbiţi de o declaraţie pe care nu o ştie nimeni, nici măcar nouă nu ne-aţi comunicat-o. Eu zic să vă prezentaţi în faţa agenţiilor, cum aţi făcut-o şi aici, să vă prezentaţi în faţa Televiziunii, să contestaţi valabilitatea acestei declaraţii, să spuneţi că e o deformare a realităţii şi că, de fapt, dumneavoastră staţi pe alte poziţii, că aţi început cu noi acest dialog, că rămîneţi deschis la acest dialog, că aveţi nişte propuneri pe care noi le receptăm…

Petre Roman – Noi le receptăm favorabil. Am făcut-o deja aseară.

Ion Iliescu – Şi am şi comunicat acest lucru…

Ion Diaconescu – Nu le-aţi nominalizat…

Petre Roman – Păi cum să le nominalizăm, domnule, de aseară pînă azi-dimineaţă, cînd, de altfel, dumneavoastră spuneţi că nu aţi avut timp să vă prezentaţi la Televiziune, că n-aţi… V-am întrebat pînă unde va merge manifestaţia…

Liviu Petrina – Vreau să vă citesc ce am aici. Dumneavoastră anunţaţi lumii întregi că duminică la prînz, în Piaţa Victoriei din Capitală, a avut loc o manifestaţie la care au participat cîteva zeci de mii de cetăţeni, oameni ai muncii din mari unităţi economice – IMGB, Semănătoarea, Mecanică Fină, Republica, 23 August, Griviţa Roşie – şi studenţi din complexul Grozăveşti şi mai multe întreprinderi şi oraşe – Brăila, Târgu-Mureş ş.a.m.d. Ei scandează: “Muncitorii sînt cu Frontul”, “Noi sîntem poporul”, “Nu ne vindem ţara” şi alte lozinci. În piaţă manifestează, de asemenea, partizani ai partidelor politice, care contestă legitimitatea Frontului Salvării Naţionale, legile elaborate de acesta, ca şi dreptul Frontului de a se prezenta la alegeri. Pe pancartele purtate de manifestanţi scrie: “Jos FSN”, “Alegeri fără Front”, “Unde ne este Revoluţia?”, “Eroii nu au murit în parcuri”. În fruntea unui numeros grup se află domnul Corneliu Coposu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, care ne-a declarat: “Am făcut această demonstraţie pentru a cere Frontului Salvării Naţionale să se dizolve şi să predea puterea politică unui guvern provizoriu, care să conducă ţara pînă la alegerile generale”.

Ion Iliescu – Este exact aceeaşi declaraţie care a venit şi pe alt canal…

Corneliu Coposu – Totalmente greşit, fiindcă eu nu puteam să cer….

Petre Roman – Dar să ştiţi că asta-i singura declaraţie care a ajuns la agenţiile internaţionale.

Corneliu Coposu – Consiliul să predea puterea unui guvern? E o stupiditate. Cine ştie…

Ion Iliescu – Şi, totuşi, ea e înregistrată de toate agenţiile de presă. Deci, iată propunerea mea, domnule Coposu, ca să demonstraţi buna dumneavoastră credinţă – şi mie şi lumii – să contestaţi această declaraţie şi să arătaţi care este poziţia dumneavoastră: că sînteţi pentru dialog, aşa cum am declarat noi că sîntem.

Corneliu Coposu – Asta am declarat…

Ion Iliescu – Nu, să o declaraţi public, nu mie personal, domnule Coposu.

Petre Roman – Niciodată n-aţi declarat public.

Ion Iliescu – Adică, ceea ce am declarat noi aseară, să confirmaţi că este şi aprecierea dumneavoastră, şi părerea dumneavoastră şi că rămâneţi deschişi dialogului. Şi că nu aţi apelat la o demonstraţie de forţă azi, că este greşit formulat, nu ştiu de către cine… Asta ar fi o dovadă de bună credinţă.

Corneliu Coposu – Aduceţi camera de luat vederi şi o fac pe loc.

Liviu Petrina – Domnule preşedinte, numai o întrebare. Este evident că, dacă Consiliul se formulează Consiliul Unităţii Naţionale, acel consiliu va desemna un alt guvern. Este o consecinţă pe care o înţelegeţi foarte limpede.

Ion Iliescu – Nu amestecaţi lucrurile, domnule Petrina. Noi vorbim de discuţia de ieri şi concluzia ei. Noi deja am făcut o declaraţie în spiritul acesta, aşteptăm o declaraţie similară. Dumneata vii cu altă problemă.

Liviu Petrina – Dar este o consecinţă pe care o întrezăresc foarte simplu.

Ion Iliescu – Deci, ajungeţi la această condiţionare…

Liviu Petrina – Eu am fost acolo cînd a fost discuţia asta.

Ion Iliescu – Păi, atunci ce te bagi în discuţie, domnule? Eu vorbeam cu domnul Coposu. Dînsul e dator moral să repare această treabă.

Voce – Domnule preşedinte, vin de jos, unde sînt muncitori şi fac scandal foarte mare şi au spus că, dacă de la această şedinţă nu va merge cineva foarte repede să ia o atitudine, să le explice…

Ion Iliescu – Noi deja am făcut-o Dumneavoastră încă nu. Deci, sînteţi datori faţă de noi, dacă vreţi să credem în buna dumneavoastră credinţă şi să existe, într-adevăr, climat de dialog. Altminteri, vă rog să mă iertaţi, noi dialog cu dumneavoastră nu mai purtăm decît de faţă cu toate celelalte partide. Sau manifestaţi bună credinţă şi, atunci, mergem în continuare la dialogul corespunzător, sau, dacă nu, vă rugăm să ne credeţi că nu mai putem avea nici un fel de încredere în buna dumneavoastră credinţă.

Timişoara 21 decembrie 1989: Copilul libertăţii; Avram Iancu sîntem toţi!

Înregistrare din 21 decembrie 1989 din Piaţa Operei din Timişoara. Unei femei aflate în mulţime i-a sosit sorocul să nască. Poezii, cîntece.

Înregistrare audio (30 minute 52 secunde)

Transcriere înregistrare:

00:00 Bărbat: Un doctor să vină! (urale)
00:05 Strigăt: Fiul revoluţiei noastre!
00:07 Bărbat: Se naşte-n piaţă!
00:09 Bărbat: Să se ridice, unde este!
00:15 Bărbat: Cînd se naşte un copil clopotele bat pentru morţi!
00:19 Scandări: „Copilul libertăţii!”
00:37 Bărbat: Să nu uităm morţii! Facem un moment de reculegere! (strigăte: Jos! Jos! Jos! Jos! Jos cu voi!)
00:57 Bărbat: … în viaţă. (da!) Sperăm că numele pe care-l va avea, va purta un nume de Libertate, dacă-i fetiţă, şi Liber, dacă va fi băiat! (Liberă! Ura!)
01:12 Bărbat: Dumnezeu s-a gîndit şi la asta. Acuma e ziua noastră. (da) Prea mult am chinuit-o.
01:19 Bărbat: Dacă nu, Victor sau Victoria! (urale, da, Victor!)
01:25 Petre Boroşoiu (?): Libertate!
01:27 Scandări: „Libertate!”
01:50 Scandări: „Uniţi-vă, români!”
02:10 Bărbat: (neînţelegibil). Nu ne vom da bătuţi pînă cînd tiranul Ceauşescu nu-şi va da demisia. (urale)
02:23 Scandări: „Jos Ceauşescu!”
02:38 Bărbat: Linişte, vă rog! Linişte! Linişte! Linişte, vă rog! Medic nu mai avem aici! Vă rugăm (strigăte: aicea!), să meargă în spatele Catedralei naşte o femeie! Faceţi-i culoar liber! Vă rugăm! E primul nostru născut! (ura!, Femeie: faceţi loc! Faceţi!) Culoar, vă rog, culoar! (Femeie: faceţi loc! Bărbat: Maşina, faceţi loc la doctor!)
03:13 Bărbat: Văd că mai vin, tot de-ai noştri-s? (o, vine maşina) Îs de-ai noştri?
03:21 Bărbat: Culoar, culoar. Culoar pentru doctoriţă, culoar pentru medic, vă rog! Faceţi culoar în dreptul ceasului, culoar, culoar!
03:39 Bărbat: Bag-o. Bag-o în asta.
03:41 Bărbat: Multe mulţumiri panificaţiei, ne dă de mîncare! Putere şi speranţă (?) (strigăt: Mulţumim frumos! Ura! Mulţumim frumos!)
03:54 Bărbat: Nu am luptat degeaba! N-a curs sînge nevinovat în zadar! Vom învinge! (urale) Victorie sau moarte!
04:06 Scandări: „Victorie sau moarte!”, unii strigă doar „Victorie!”
04:18 Bărbat: Aveţi grijă cum îl protejaţi.
04:20 Femeie: În spatele Catedralei se naşte un nou pui de-al nostru! Această zi de glorie, acest început! (urale)
04:32 Fluierături
04:37 Discuţie apropiată neînţelegibilă
05:00 Discuţii: Felicitări! A venit Europa!
05:02 Bărbat: Pentru noi o poezie nouă!
05:07 Bărbat: Fraţilor, o ştire, o ştire importantă! Nu este minciună: telefoanele cu ţara funcţionează! (urale) Am avut o convorbire telefonică cu Bucureştiul, cu un tovarăş, un tovarăş din Bucureşti! Deci: oamenii au continuat demonstraţia, cu scuturi, pari şi alte unelte improvizate. Ei demonstrează acum pe străzile din jurul centrului capitalei României (urale) Tot Bucureştiul este cu noi! (urale, Scandări: „Libertate!”) Jos dictatorul! Să-l judecăm aicea, aicea în Banat! Să-l judecăm aicea, aicea în Banat!
06:10 Scandări: „Să fie judecat, aicea în Banat!”
06:36 Bărbat: Atenţiune! Permiteţi-i unui saş, care trebe să-l ştim numai noi. Mai avem oameni de încredere care ne-au ajutat şi în momente grele şi ne ajută şi acum. Şi ei şi-au riscat viaţa ca şi noi! Mesaj către oamenii muncii din toată ţara: Se află alături de Timişoara în momentele grele ale suferinţei pricinuite prin moartea a trei mii de persoane, femei, copii. Cifra este exactă! (huiduieli) (neînţelegibil pe fond de huiduieli) de la centrala electrică! Alimentele au ajuns la Spitalul Judeţean. În afara (neînţelegibil pe fond de urale)
07:29 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
07:44 Scandări: „Victorie!”
07:52 Bărbat: Atenţiune! Dorim să mai cîntăm odată imnul libertăţii cu toţii? (da!) Sfîrşitul veacului trăim / Cu lupte, ură şi război / Dar fericiţi la cer privim / Nu e mult şi vine Domnul iar la noi / El vine iar, El vine iar / Ce fericire negrăită / Se va sfîrşi al nopţii chin amar / Căci Domnul vine iar / E cerul şi pămîntul plin / De semnele venirii Lui / În El sînt toate, da, amin / În El nici o umbră de schimbare nu-i / El vine iar, El vine iar / Ce fericire negrăită / Se va sfîrşi al nopţii chin amar / Căci Domnul vine iar / El vine iar / Ce fericire negrăită / Se va sfîrşi al nopţii chin amar / Căci Domnul vine iar. Mulţumim. (urale)
09:19 Bărbat: Fraţilor, o misiune (?), un comunicat extrem de important! Din surse sigure, Aradul demonstrează, ca şi noi, paşnic. Din toate întreprinderile din Arad sînt în faţa Consiliului! (urale)
09:42 Scandări: „Libertate!”
10:00 Acelaşi bărbat: Încă un comunicat. Studenţilor străini din Timişoara li s-a permis să (neînţelegibil) în alte judeţe, pe gratis, dar să părăsească oraşul! (huiduieli)
10:18 Femeie (aproape): Li s-a interzis, să părăsească să nu vină aici.
10:20 Bărbat: Vă rog foarte mult, pe toată lumea, să mulţumim celor de la telecomunicaţii, radioamatori, care au fost alături de noi şi altor oameni, care ne-au informat şi ne-au ţinut tot timpul, şi au păstrat şi legătura cu exteriorul. Deasemenea, în numele religiei române Timişoara, vă invită pastorul Petrică, Dugulescu să [se] roage pentru cei morţi. Mulţumim şi sîntem alături de ei. Mulţumim tuturor! (urale)
11:11 Scandări: „Armata e cu noi!”
11:19 Bărbat: Pînă şi unii securişti au fost alături de noi! Dar unii, dornici de galoane, au uitat. (huiduieli)
11:36 Vasile Bledea?: Oraşe ca Caracalul, Slatina şi alte oraşe, şi alte judeţe şi judeţul Olt, şi-au dat seama că ne-a jertfit pentru toată ţara şi au plecat cu eşaloanele din Gara de Est. Au fost minţiţi, nu-i condamnaţi! Acesta e textul biletului (urale)
12:09 Femeie: Am hotărît ceva pentru Ceauşescu printr-o poezie de-a unei tinere de 20 de ani, Danciu Sorina. E frumoasă, e foarte frumoasă, vă rog să ascultaţi: Ceauşescu, nu ai vrea / Toţi românii-a te-ntreba / Crezi că nu e judecată / Ca să vină să te scoată? / Ani de-a rîndul ne-ai minţit / Ne-ai cerşit să fi iubit / Tu ne-ai luat şi (neînţelegibil) de la gură / Clanul tău cu greu ne fură / Salarii cu penalizări / Spunînd că nu sîntem datori / Tu acolo-aveai de toate / Dar nimeni nu mai poate! / Export! Export! Export! / Dar nici eu nu mai pot! / Picioarele ni le-au jugănat (?) / Dar tu-n Banat vei fi scăpat / De ce să fugă-ai noştri fraţi / Din lanţul nostru de Carpaţi? / Spre-o viaţă-ndestulată, de drepturi apărată / Mai bine tu să pieri / Chiar dacă tu ne vrei / Noi toţi spunem în cor: / Eşti un criminal conducător.
13:10 Glas: Ura! A născut femeia!
13:12 George Ardelean: Ora 16 şi 20. Piaţa Operei.
13:16 Glas: Ura! A născut femeia.
13:18 Scandări: „Jos criminalul!”
13:36 Femeie: Am dat mîncare la soldaţi. O clipă! Am dat mîncare la soldaţi la unităţile de pe strada Oituz, şi un soldat mi-a trimis un bilet: Ilie Ceauşescu e în Timişoara, armata e cu noi, aveţi grijă de voi! Jos Ceauşescu!
14:01 Glas: Să vină arestaţii! (neînţelegibil)
14:11 Bărbat: Să nu plece de-aicea.
14:13 Femeie: Nimeni vă rog să nu plece, să rămînă cu noi, alături de noi pînă se va hotărî ceva concret. Ceva concret vrem, nu vorbe! Ne-am săturat de vorbe şi tăcere! Vrem guvernul lui Ceauşescu, demisie! (strigăte: demisie! Demisie!)
14:40 Sorin Oprea?: Timişoreni! Cîţi dintre eroii de aseară sînt acum aici? (urale) Mai puteţi? (da!) Mai rezistaţi? (da!) Rezistăm!
14:58 Scandări: „Rezistăm!”
15:10 Acelaşi bărbat: Unul pentru toţi!
15:11 Scandări: „Toţi pentru unul!”, „Unul pentru toţi! Toţi pentru unul!”
15:28 Scandări: „Timişoara!”
15:40 Bărbat: Să se-audă-ntreaga ţară: Timişoara! Să se-audă-ntreaga ţară!
15:47 Scandări: „Timişoara!”
15:58 Scandări: „Rezistaţi!”, „Rezistăm!”
16:12 Bărbat: Timişoreni! Este fantastic cum staţi, ştiu să scriţi istoria. Bravo! (urale)
16:25 Se cîntă „Hora Unirii”: Hai să dăm mînă cu mînă / Cei cu inima română / Să-nvîrtim hora frăţiei / Pe pămîntul României! / Iarba rea din holde piară! / Piară duşmanii din ţară / Între noi să nu mai fie / Decît flori şi omenie / Măi muntene, măi vecine / Vino să te prinzi cu mine / Şi la viaţă cu unire / Şi la moarte cu grăbire / Unde-i unul nu-i putere / La nevoi şi la durere / Unde-s doi puterea creşte / Şi duşmanul nu sporeşte (urale)
17:38 Bărbat strigă: Banatu-i fruncea! Banatu-i fruncea! (tăt Banatu-i fruncea!) Banatu-i fruncea! (Banatul!) Ardealu-i mintea! Banatu-i fruntea, Ardealu-i mintea!
17:54 Bărbat: Am onoarea să vă prezint, deşi, nu mai pot da voie, rezista ca şi voi! O veste de ultimă oră: La radio Novi Sad, la emisiunea în limba română s-a anunţat că armata se va alătura demonstraţiilor din România! (urale)
18:20 Scandări: „Armata e cu noi!”
18:41 Bărbat: „Armata şi poporul!”
18:43 Bărbat: Şi acum cea mai formidabilă veste! Aţi cîştigat! (urale) Bravo Timişoara! (urale)
19:05 Bărbat: Am cîştigat? Doamne-ajută! Îs fericit!
19:13 Scandări: „Timişoara!”
19:32 Bărbat: Eroilor! Eroilor (?)! Gloata (?) de pe stradă a anunţat că-n Bucureşti au loc lupte grele. (urale) S-a tras în demonstranţi! (huiduieli)
19:51 Scandări: „Toată ţara e cu noi!”
20:11 Bărbat: Fraţilor! Am un comunicat. Studenţii sînt arestaţi la Popa Şapcă [stradă din Timişoara unde se află puşcăria] (strigăt: să mergem la ei!; huiduieli; Să mergem la ei!) Să fie eliberaţi studenţii!
20:33 Scandări: „Să fie eliberaţi studenţii!”
20:43 Scandări: „Vrem studenţii!”
21:05 Bărbat din mulţime: Să mergem la ei, la Popa Şapcă! (alte strigăte: Să mergem la ei! Să mergem la ei! Să mergem! Să mergem la Popa Şapcă! Să mergem la ei!)
21:22 Femeie: Vă rog linişte! Linişte vă rog!
21:23 Scandări: „S-a născut băiatul”
21:42 Bărbat: Atenţiune! S-a născut băiatul.
21:46 Scandări: „Victor!”
22:18 Sorin Oprea: Oameni buni! Vă rog să mă ascultaţi puţin. Oameni buni! Vă rog să mă ascultaţi puţin. Un moment, vă rog. Avînd în vedere că vine seara şi noi deliberăm în continuare, aşteptăm şi sîntem hotărîţi să rămînem aici, vă rog frumos, persoane dintre dumneavoastră să meargă, noaptea nu este rece, dar să mai aducă pături, să fie solidari, şi toţi vecinii de prin blocuri să ne-ajute. Cu o pătură, cu o plapumă, cu un fular. Nu trage de la, să tragă de la gură, pentru asta să suferim acuma. Să aduceţi mîncare, care staţi în vecini, aicea. Şi să nu ne răspîndim noaptea. Noaptea trebuie să fim aici. Noi am mai primit mîncare, dar trebuie să ne ajutăm noi între noi. Pînă nu vine noaptea, da?
23:07 Scandări: „Nu plecăm!”
23:26 Femeie: Linişte, vă rog! Acum o să vă urcaţi sus drapelul cu sîngele copiilor care-au murit pentru noi. Ura! (urale)
23:37 Bărbat: Familiile ofiţerilor sînt cu noi. Jos cu tiranul!
23:43 Scandări: „Jos cu tiranul!”
24:00 Bărbat: Vorbeşte aproape de microfon.
24:04 Bărbat: Ascultaţi un cîntec al libertăţii. Iancu la Ţebea! (urale). Cîntă: Trăiască duhul lui Iancu / Trăiască moţul între moţi / Cîmpia Libertăţii spune / Că Avram Iancu sîntem toţi / Că Avram Iancu sîntem toţi / Ce veşti mai aveţi voi români despre Iancu / Să spună ce ştiu toţi acei care ştiu / Ce veşti să avem, sîntem oastea lui Iancu / La Ţebea, la Ţebea, eroul e viu! / Eroul ne cheamă, ne cheamă la Ţebea / Al nostru frumos pătimit crăişor / Aici ne rugăm pentru Iancu la Ţebea / Roş-galben-albastru altar tricolor / Trăiască duhul lui Iancu / Trăiască moţul între moţi / Cîmpia Libertăţii spune / Că Avram Iancu sîntem toţi / Că Avram Iancu sîntem toţi / Trăiască duhul lui Iancu / Trăiască moţul între moţi / Cîmpia Libertăţii spune / Că Avram Iancu sîntem toţi / Că Avram Iancu sîntem toţi
25:27 Bărbat cîntă: Un cîntec istoric ne-aduce aminte / Că fraţii în veci vor fi fraţi / Un cîntec de luptă bătrîn ca Unirea / Voi compatrioţi ascultaţi / Un cîntec de luptă bătrîn ca Unirea / Voi compatrioţi ascultaţi: / Treceţi batalioane române Carpaţii / La arme cu frunze şi flori! / Ne-aşteaptă izbînda, ne-aşteaptă şi fraţii / Cu inima la trecători / Ne-aşteaptă izbînda, ne-aşteaptă şi fraţii / Cu inima la trecători / Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă / Nădejdea e numai la voi / Sărută-ţi copile părinţii şi fraţii / Şi-apoi să mergem la război / Sărută-ţi copile părinţii şi fraţii / Şi-apoi să mergem la război / Nainte, nainte spre Marea Unire / Hotarul nedrept să-l zdrobim / Să trecem Carpaţii ne trebuie Ardealul / De-ar fi să ne-ngropăm de vii / Să trecem Carpaţii ne trebuie Ardealul / De-ar fi să ne-ngropăm de vii / Treceţi batalioane române Carpaţii / La arme cu frunze şi flori! / Ne-aşteaptă izbînda, ne-aşteaptă şi fraţii / Cu inima la trecători / Ne-aşteaptă izbînda, ne-aşteaptă şi fraţii / Cu inima la trecători. Mulţumim! (urale)
27:28 Ion Marcu: Fraţilor, vă rog frumos faceţi puţină linişte. Vreau să fac apel la conştiinţa aceea, acelei persoane care au luat haina asistentei care a ajutat la naşterea femeii, s-o aducă aicea (huiduieli). S-a prezentat asistenta. Un moment că vine! Un moment că vine!
28:02 Bărbat în mulţime: Nu i-o luat-o, mă. I-o ţinut-o pe undeva. I-o ţinut-o. Nu-l condamna nevinovat!
28:08 Ion Marcu: Vă daţi seama, a ajutat, şi să plece dezbrăcată.
28:17 Scandări: „Nu sîntem huligani!”
28:40 Lorin Fortuna: Atenţie! Atenţie! Circulă tot soiul de zvonuri, nu trebuie să vă alarmaţi, în legătură cu aceşti oameni care-au venit. Unii sînt oameni cumsecade, alţii nu sînt cumsecade. Dacă sîntem sute de mii aicea, n-au ce să ne facă! (aşa este!)
29:27 Lorin Fortuna: Cetăţeni ai Timişoarei! Cetăţeni ai Timişoarei! Cetăţeni ai Timişoarei! Dăm din nou citire proclamaţiei Frontului Democrat Român
29:35 Scandări: „Frontul!”
29:42 Bărbat (GA): Ceauşescu în haine vărgate, cu numărul de ordine 001.
29:50 Bărbat: Pe panou.
29:58 Bărbat: Lasă-i ochii, mă! Lasă-i ochii!
30:02 Femeie: Lasă-l domle, să vadă!
30:04 Femeie: Vrea să-i mîzgălească (neînţelegibil). Da, plînge, plînge.
30:13 Lorin Fortuna: Linişte, vă rog. Cum femeia a născut o fetiţă, propunem să se numească Victoria (urale) Linişte, vă rog. Linişte, vă rog. Linişte, vă rog. Dăm din nou citire proclamaţiei Frontului Democratic Român.
30:39 Femeie: Frontului Democratic Român constituit la Timişoara. V-am promis că o să vi-l cităm, nu chiar din oră-n oră, dar aproximativ, să vă reamintim ceea ce dorim şi ceea ce susţinem cu cuvînt tare şi (întrerupere înregistrare)

Note biografice:
Petre Dugulescu, născut la 18 noiembrie 1945 la Chelmac, judeţul Arad. Pastor baptist. Credincioşi ai bisericii păstorite de el s-au alăturat în 16 decembrie 1989 mulţimii adunate lîngă casa preotului Laszlo Tokes. După revoluţie a devenit membru PNŢCD, ocupînd funcţia de deputat în perioada 1992-2000. A murit în 3 ianuarie 2008, scurt timp după ce săptămînalul timişorean „Bănăţeanul” din 31 decembrie 2007 a publicat un articol în care a arătat că între anii 1980 şi 1982 Dugulescu fusese informator al Securităţii. Este autor al cărţii „Democraţie şi persecuţie” în care a scris inclusiv despre relaţiile sale cu Securitatea.

(Va urma)

Timişoara 21 decembrie 1989: Bălan arestat

Continuăm înregistrările din 21 decembrie 1989 din Piaţa Operei din Timişoara. În acest fragment observăm o dezinformare interesantă din acea perioadă – de la balconul Operei s-a afirmat că prim-secretarul PCR Timiş Radu Bălan s-ar fi opus deschiderii focului şi ar fi fost arestat din ordinul lui Ceauşescu. Faptul nu era adevărat, dar explică entuziasmul ulterior cu care mulţimea l-a întîmpinat pe Radu Bălan, inclusiv după căderea lui Ceauşescu. La finalul înregistrării Lorin Fortuna face apel la artiştii timişoreni să se prezinte în balconul operei pentru a însufleţi mulţimea într-o “seară festivă”.

Înregistrare audio (16 minute 33 secunde)

Transcriere înregistrare “Bălan arestat”:

00:00 Scandări: „Unde e Bălan?”
00:03 Scandări: „Vrem pe Bălan!”
00:08 Lorin Fortuna: Atragem atenţia în mod foarte serios că nu vom iniţia nici un dialog cu autorităţile locale fără prezenţa lui Bălan, aici. (glasuri: Aici să vină Bălan! Vrem pe Bălan! Să vedem şi noi!)
00:27 Lorin Fortuna: (neînţelegibil) de donare de sînge pentru victimele represaliilor. Mulţumim celor care-au făcut-o, îndemnînd şi pe alţii s-o facă. (aplauze, strigăt: cinste lor!)
00:54 Ion Marcu: Fraţilor, aşa cum am mai spus (bărbat: dă şi mie o gură de apă), trebuie să respectăm (bărbat: mănîncă, şi după aceea) acest om care este Radu Bălan, timişorean de-al nostru! (aplauze) De ce vă spun acest lucru? Nu mie personal între patru ochi mi s-a spus, mai erau doi tovarăşi care poa’ să confirme. Dragii mei, uitaţi-l că este aicea. Voi muri şi eu cu voi. Acest bănăţean, care este Radu Bălan!
01:33 Scandări: „Bălan!” (discuţii între femei: „Radu Bălan”; „l-a terminat Ceauşescu”)
01:43 Ion Marcu: Fraţilor! Ce spun colegii mei. Că Radu Bălan, aseară după orele 22, ar fi fost arestat din ordinul criminalului ! (huiduieli)
02:03 Scandări iniţiate de la tribună: „Vrem pe Bălan!”
02:22 Ion Marcu: Şi altceva de care trebe să ţineţi cont. Acest timişorean, Radu Bălan, a fost primul care-a cerut să se înceteze focul asupra noastră! (urale) Şi ca drept mulţumire, a fost arestat din ordinul dictatorului! (huiduieli; glas: ordinarule, ce-ai făcut!)
02:50 Bărbat: Jos criminalul!
02:53 Scandări: „Vrem pe Bălan!”
03:08 Bărbat: Vremuri grele! (suprapus peste scandări)
03:13 Bărbat: A mai sosit un bilet, îi dăm citire, e normal. Tot ce vine şi considerăm că-i de citit, citim. Am vorbit la telefon cu Sibiul ieri. Au fost, au fost demonstraţi, demonstraţii cu 2 morţi. Azi sînt demonstraţii paşnice în Sibiu (urale)
03:40 Scandări: „Libertate!”
03:56 Ion Marcu: Şi altceva. Aseară în cadrul Consiliului Judeţean de partid. Radu Bălan a stat cu noi pînă în ultimul moment. Prim, prim-ministrul guvernului a dispărut! (huiduieli, femeie: să moară). N-a vrut să stea de vorbă cu dumneavoastră! M-a îndemnat pe mine să vă liniştesc! Poate ştiţi, mulţi dintre dumneavoastră: eu n-am făcut-o (glas: eu ştiu!), eu n-am făcut-o, l-am invitat pe el. Pe el l-am invitat să liniştească el. Ca drept dovadă, a părăsit, nu ştim cum. Nu ştim cum. Laşul!
04:40 Scandări: „Laşul!”
04:55 Bărbat: Mai continuaţi şi dumneavoastră.
04:57 Ion Marcu (?): Ne ajunge de vineri. Ne ajunge de vineri, tovarăşi (strigăt: bravo!) Fraţilor, scuzaţi-mă (aplauze)
05:10 Bărbat: De jos am primit un bilet: Vrem pe copilul Szabo Arcadie. Unde este? (femeie: arestat) Să scandăm atunci.
05:28 Scandări: „Vrem pe Szabo Arcadie!”
05:41 Bărbat: Se va numi Piaţa Victoriei! (urale) Un anunţ important: de un sfert de oră, telegraful, poşta, sînt alături de noi, funcţionează interurbanul! (urale) Pe toate liniile interurbane, aşteptăm comunicări de la Bucureşti şi celelalte oraşe. Doi dintre voi, locuitorii Timişorii, stau şi înregistrează comunicatele de pe satelitul „Astra”. (urale)
06:24 Bărbat: Vorbeşte un reprezentant, student al Bucureştiului! (urale)
06:33 Cristian Liţoiu: Fraţilor! Am sosit în Timişoara în urmă cu o jumătate de oră. Aceste bilete de tren certifică. Mă numesc Liţoiu Cristian, sînt student în anul doi la Aeronave. Vă asigur că (urale). Am în Bucureşti mai mult de 400 de prieteni, studenţi, studente, vecini, care în această seară la ora 18 vor da foc la cauciucuri în jurul Casei Republicii. (urale) (neînţelegibil) o Casă a Republicii care acum încă mai este albă, dar mîine dimineaţă va fi neagră! (strigăt: neagră!, urale) Sîntem fraţi, sîntem fraţi (da!) S-auzim de bine! Libertate!
07:43 Scandări: „Libertate!”
07:52 Bărbat: Un moment. Noi vom pune condiţii guvernului de la Bucureşti, pentru că noi sîntem cei mulţi şi noi am îndurat atîta! Sîntem un neam care a suferit mult. Sîntem oameni de bărbaţi tari, oameni puternici, de ce să ne lăsăm călcaţi aşa în picioare? De cine? (strigăt: criminal!) De cine?
08:13 Femeie: Aţi fost minţit aseară! (strigăt: Libertate!) Aţi fost minţit aseară la televizor!
08:19 Scandări: „Jos cu dictatorul!”
08:44 Femeie: Prin bunăvoinţa oamenilor s-or strîns nişte bani care or fost trimişi la Catedrală să se aprindă lumînări pentru cei care-or murit ca să ne apere nouă viaţa şi să ne aducă un trai mai bun. (urale)
09:03 Femeie: Să ardă şi el ca lumînarea! Arde, oricum l-a făcut. (neînţelegibil) Vrem pe Bălan!
09:27 Femeie: Ne cerem astăzi libertatea / Ne cerem astăzi dreptul sfînt / Democraţia, unitatea / Ne cerem dreptul la cuvînt / Sosit-această libertate / Haideţi români, veniţi cu noi / La Timişoara în cetate / Mai este loc şi pentru voi / Doar laşii mai rămîn acasă / Şi-aşteaptă totul din senin / Cînd pentru pîinea de pe masă / Trebuie sudoare, trebuie chin / Noi am pătimit tribut de sînge / Sîntem poporul suveran / Şi nimeni astăzi nu va plînge / Cînd îl vom da jos pe tiran / Mai sîntem noi, nici teroriştii / Noi violenţa n-o iubim / Nu adunăm cu noi fasciştii / Noi libertatea ne-o dorim! / Şi nici, nici de gloanţe nu ni-e frică / Şi nu ni-e frică nici de tun / Mai bine moarte la o adică / Decît conducător nebun (urale) (neînţelegibil) Roman DTL Timiş.
10:42 (din mulţime): Cine este? (alt glas) Vă rog, cine-i din mulţime?
10:49 Ion Marcu (?): Fraţilor, în acest moment se trag clopotele! Să mai păstrăm înc-o dată un moment de reculegere în, în cinstea celor căzuţi. Cu lumînări aprinse! (femeie: dar n-avem lumînări!) Cu faţa spre Catedrală! Se merită fraţilor!
11:12 Femeie: Merită că or murit copii tineri! Mici, nici n-or ştiut de ce-or murit, săracii. Pîn’ la Catedrală.
11:20 Ion Marcu (?): Toată lumea în genunchi! Vă rugăm!
11:23 Femeie: Toată lumea-n genunchi! Aşa, în genunchi.
11:38 Bărbat: Vom zice „Tatăl nostru”. Tatăl nostru (mulţimea repetă: Tatăl nostru), care eşti în ceruri (mulţimea: care eşti în ceruri), sfinţească-se numele Tău (mulţimea: sfinţească-se numele Tău). Fie împărăţia Ta (mulţimea: Fie împărăţia Ta), facă-ţi-se voia Ta (mulţimea: facă-ţi-se voia Ta), precum în cer (mulţimea: precum în cer) aşa şi pe pămînt (mulţimea: aşa şi pe pămînt). Pîinea noastră (mulţimea: pîinea noastră) cea de toate zilele (mulţimea: cea de toate zilele) dă-ne-o nouă astăzi (mulţimea: dă-ne-o nouă astăzi). Şi ne iartă nouă (mulţimea: şi ne iartă nouă) fărădelegile noastre (mulţimea: fărădelegile noastre), precum şi noi iertăm (mulţimea: precum şi noi iertăm) greşiţilor noştri (mulţimea: greşiţilor noştri). Şi nu ne duce (mulţimea: şi nu ne duce) într-o ispită (mulţimea: într-o ispită) şi ne fereşte (mulţimea: şi ne fereşte) de cel rău (mulţimea: de cel rău). Amin (mulţimea: amin).
12:51 Bărbat: Fraţilor! Un anunţ important. Un anunţ important. Oameni buni, un anunţ important! Oameni buni, un anunţ important! (zi-i!) Acuma, în acest moment, vin de jos, am un băiat de încredere, este prietenul meu cel mai bun, nu are rost să dăm nume încă, a dat tatăl lui telefon de la Bucureşti. Muncitorii din Bucureşti au oprit apa caldă şi rece şi curentul şi toţi sînt în stradă, au declarat grevă (urale). Bucureştiul e cu noi!
13:23 Scandări: „Bucureştiul e cu noi!”
13:37 Scandări: „Jos cu pantofarul!”
13:49 Bărbat: Oameni buni (jos Elena! Jos savanta!) Oameni buni!
13:55 Bărbat: Unicul, unica persoană din penitenciar care a vrut şi astăzi a avut iniţiativa, sau de fapt nu ştiu, cred că e, a avut iniţiativa să declare grevă în puşcărie, a fost doctorul Tăutu . Cerem eliberarea lui!
14:08 Scandări: „Tăutu!”
14:11 Scandări: „Doctorul Tăutu!”
14:23 Acelaşi bărbat: Preoţii de la biserici ne-au promis că de-acum încolo din jumate în jumate de oră vor trage clopotele şi vor face slujbe pentru morţii noştri şi răniţii noştri! (urale)
14:35 Bărbat (în particular): Dumnezeu e cu noi.
14:39 Femeie: Dumnezeu e cu noi!
14:45 Femeie: Măi, copiii ăştia care…
14:49 Bărbat: Jos cu fiara! (jos cu fiara!) jos cu tiranozaurul! (jos cu tiranozaurul!) Jos cu cizmarul! (jos cizmarul!) Jos cu pseudochimista! (jos cu pseudochimista!) Jos cu dinastia! (jos cu dinastia!) Trăiască România! (trăiască România!) Trăiască România! (trăiască România!)
15:25 Scandări: „România liberă!”
15:47 Scandări: „Solidaritate!”
16:02 Lorin Fortuna: Se lasă seara. Va fi o seară festivă. Rugăm IRET-ul [Întreprinderea de Reţele Electrice Timişoara] să aibă grijă să avem lumină, să nu ni se ia curentul cumva (nu se ia, nu se ia). Deasemenea, dorim artiştii din Timişoara care vor să se producă în cadrul acestei gale festive, să-şi facă la intrare, acolo, simţită prezenţa. Artişti care într-adevăr reprezintă ceva. Prezentarea cu legitimaţie!

Note biografice:
Ion Marcu, muncitor la UMT (Uzinele Mecanice Timişoara) în 1989, după revoluţie a fost parlamentar, iniţial al FDSN apoi al PRM

(Va urma)