Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (9). Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 8 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)

6. Sosirea muncitorilor şi minerilor în Capitală şi acţiunile desfăşurate de aceştia în zilele de 14-15 iunie 1990

Rechizitoriul din procesul mineriadei (3). Manifestația din Piața Universității

28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 2 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei

În această parte a rechizitoriului, Parchetul face o descriere istorică a apariției și dezvoltării mișcării din Piața Universității din București, din 1990. Se povestesc evenimentele de dinainte de ziua de 13 iunie 1990, cînd au început tulburările propriu-zise. Descrierea evenimentelor e făcută pe alocuri într-un mod de-a dreptul poetic (se citează în întregime „cîntecul golanilor” care se cînta în piață).

Remarc o faptă concretă pusă în seama inculpatului Adrian Sîrbu (cel care avea să înființeze mai apoi ProTV): „Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gîndească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitînd ministrului apărării să-i pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari”. Dar este o faptă care nu s-a dus la îndeplinire și e dinainte de evenimentele care fac obiectul inculpărilor din dosar.

Pentru felul cum a început manifestația din Piața Universității, recomand un articol din 2016 a lui Ondine Gherguț din „România Liberă” (linc).

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu. Cu litere cursive între paranteze drepte am mai inserat unele explicații.

III. MANIFESTAŢIA DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII

Victor Ponta vrea tragerea la răspundere a conducerii TVR. Exact ca Adrian Păunescu, pe vremuri

PSD cere audierea în parlament a conducerii TVR pe motiv că nu a transmis înmormîntarea lui Adrian Păunescu și că ar fi „aranjat o emisiune de denigrare” a acestuia, anunţă „Evenimentul Zilei” din 8 noiembrie 2010 (linc). Şeful social-democraţilor, Victor Ponta, a calificat ca fiind un „act antiromânesc” gestul TVR de a îngădui unor critici ai răposatului să se exprime în cadrul unei emisiuni.

Înmormîntarea lui Adrian Păunescu a fost transmisă de alte posturi TV, cine a dorit să o urmărească a avut posibilitatea. În condiţiile în care la mai toate posturile TV se făcea cultul personalităţii poetului, faptul că a existat o televiziune care a dat glas şi unor opinii critice despre acesta mi se pare un gest de normalitate. În decembrie 1989 s-a vărsat sînge anume ca să existe pluralism de opinii, pentru a cîştiga “dreptul de a huidui”, cum zicea Liiceanu. Azi vedem că pluralismul de opinii încă deranjează, domnul Ponta dorind ca despre răposatul său coleg de partid să poată fi exprimate doar opinii favorabile.

Atitudinea lui Victor Ponta, care vrea să ia la rost conducerea TVR pentru că n-a reflectat cum i-ar fi plăcut lui un anume eveniment, seamănă cu atitudinea pe care a avut-o în 2001 Adrian Păunescu însuşi. Am scris atunci despre asta în articolul „Libertatea şi politrucii”, care a dat titlul cărţii mele „Libertatea şi politrucii”. Găsesc potrivit să public acum acel articol şi pe acest blog. Numai parţial articolul face referire la Păunescu. Comentariile mele actuale sînt între paranteze drepte, cu litere cursive.

Libertatea şi politrucii

Schmoukiz: Revoluţia română şi duşmanii ei

Pe blogul lui Schmoukiz (linc) am găsit nişte păreri interesante despre revoluţia română, pe care le semnalez aici. Este vorba de un serial cu titlul „Revoluţia română şi duşmanii ei”, din care autorul a publicat 3 articole, este anunţat „va urma” şi la ultimul dar din 3 august nu s-a publicat nici un articol nou. Iată cîteva idei ale domnului Schmoukiz:

Cine l-a ascultat pe Nicolae Ceauşescu vorbind în 21 şi 25 decembrie 1989 ştie deja versiunea deshumatului despre Revoluţie.
Cine l-a ascultat pe Ion Iliescu vorbind oricînd în ultimii 20 de ani stie deja versiunea foştilor comunişti despre Revoluţie.
Cine a urmărit serialul recent de la televiziunea favorită a lui Traian Băsescu ştie deja versiunea Securităţii şi a Armatei despre Revoluţie.