Dumitru Dincă: Securiști arestați duși la generalul Gușă, erau eliberați, apoi i-am văzut înarmați (video)

Dumitru Dincă, unul din revoluționarii din decembrie 1989 de la București, prezent atît în 21 decembrie în Piața Universității cît și în 22 decembrie, cînd a fost printre cei intrați în clădirea Comitetului Central, povestește în 1990 despre revoluție dar și despre evenimentele anului 1990 (manifestațiile din 12 ianuarie, 28 ianuarie, contramanifestațiile feseniste).

Transcriere înregistrare:

Mircea Diaconu, despre participarea sa la revoluție: Pe domnul (Ion) Iliescu l-a adus Dumitru Iliescu… Diaconu plecase la teatru pentru că aveam spectacole… Am fost vicepreședinte al Alianței Civice (video)

Domnul Mircea Diaconu (actual candidat la președinția României) a dat, într-o filmare pusă pe facebook și youtube, explicații legate de participarea sa la revoluție și implicarea sa civică din anul 1990. Reproduc filmarea și pentru cititorii mei.

Vezi pe acest blog filmări din revoluția bucureșteană în care apare și Mircea Diaconu:
– Demisia lui Dăscălescu. 22 decembrie 1989
– Ilie Verdeţ în 22 decembrie 1989
– În clădirea CC al PCR, 22 decembrie 1989. Dăscălescu: La Timișoara am eliberat deținuții. Cetățean: Dacă în această anarhie nu se face ordine va fi lovitură de stat militară

Transcriere înregistrare:

Rechizitoriul din procesul mineriadei (3). Manifestația din Piața Universității

28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 2 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei

În această parte a rechizitoriului, Parchetul face o descriere istorică a apariției și dezvoltării mișcării din Piața Universității din București, din 1990. Se povestesc evenimentele de dinainte de ziua de 13 iunie 1990, cînd au început tulburările propriu-zise. Descrierea evenimentelor e făcută pe alocuri într-un mod de-a dreptul poetic (se citează în întregime „cîntecul golanilor” care se cînta în piață).

Remarc o faptă concretă pusă în seama inculpatului Adrian Sîrbu (cel care avea să înființeze mai apoi ProTV): „Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gîndească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitînd ministrului apărării să-i pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari”. Dar este o faptă care nu s-a dus la îndeplinire și e dinainte de evenimentele care fac obiectul inculpărilor din dosar.

Pentru felul cum a început manifestația din Piața Universității, recomand un articol din 2016 a lui Ondine Gherguț din „România Liberă” (linc).

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu. Cu litere cursive între paranteze drepte am mai inserat unele explicații.

III. MANIFESTAŢIA DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII

Mircea Dinescu a avut un accident de maşină

Mircea Dinescu a avut un accident de maşină, anunţă Stelian Tănase pe blogul său (linc). Maşina în care se afla poetul s-a răsturnat iar acesta a ajuns la spitalul din Caracal cu răni superficiale, fiind în afara oricărei primejdii.

Părerile autorităţilor locale despre străzile „Vasile Milea”

În aprilie 2008 (nu exista încă acest blog), pe forumul revoluţiei la care sînt moderator, am propus iniţierea unei acţiuni prin care să se schimbe denumirile străzilor „Vasile Milea” din diferite oraşe ale României (linc). Cu întîrziere, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată, se alătură şi ziarul „Adevărul” campaniei iniţiate de mine.

În 21 aprilie (varianta on-line) ziarul publică articolul „Vasile Milea, la sensul giratoriu al istoriei” de Mihai Voinea şi Cristian Delcea (linc) în care sînt întrebate autorităţile locale din localităţile cu străzi denumite „Vasile Milea” despre oportunitatea acestei denumiri de străzi.

Iată cîteva păreri consemnate de ziar:

O iniţiativă corectă a ziarului „Adevărul”: Jos plăcuţele cu Milea!

Ordinul lui Milea, aşa cum l-am copiat din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu

Nu sînt fan al campaniei despre revoluţie dusă de ziarul „Adevărul”, după cum s-a văzut în destule comentarii publicate pe acest blog (linc), dar în problema ridicată de ziar ieri 19 aprilie, referitoare la schimbarea denumirii de străzi şi pieţe care poartă numele Vasile Milea (linc) nu pot să fiu decît de acord cu acest ziar.

Milea nu a fost un erou ci un criminal al revoluţiei din 1989, am spus-o de ani de zile, în repetate rînduri. Am avut polemici în presă pe această temă din 1993, cu Sergiu Nicolaescu, care iniţiase Comisia Senatorială „Decembrie 1989” (linc).

Se ştie că Vasile Milea, în şedinţa C.P.Ex. din 17 decembrie 1989, şi-a luat angajamentul să reprime revoluţia, ceea ce a şi făcut. Ordinul său de reprimare a revoluţiei cred că a apărut prima oară în presă în 1991, în „Curierul Naţional”. O copie a acestui ordin am procurat-o şi eu, din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu, şi o puteţi vedea alăturat (de altfel, am publicat această copie în 2004, în cartea mea „Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara”).

Printre multele teorii diversioniste care au circulat despre revoluţie este şi aceea că armata a fost dezinformată, că a crezut că are de a face cu agenţi străini, cu indivizi infiltraţi din străinătate care doreau să atenteze la integritatea ţării. Aşa li s-o fi spus ostaşilor trimişi împotriva demonstranţilor, dar conducerea armatei, respectiv ministrul Vasile Milea, ştia foarte bine cu cine trebuie armata să se lupte. În cuprinsul ordinului, vrăjmaşul este definit cu cuvîntul „demonstranţii”. Nu „agenţii străini”, nu „diversioniştii”, ci „demonstranţii”. Faptul că vrăjmaşul era propriul popor a fost cunoscut de ministrul Milea de la bun început. Se explică în ordin şi unele ticăloşii făcute de aceşti demonstranţi: „împing bătrînii şi copiii în faţă”.

Richard Andrew Hall: Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (6). Şah-mat: „Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”

A 6-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele cinci părţi ale acestei lucrări:
– Mişcări de deschidere
– El complotează, ei complotează, tu complotezi
– Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
– Zvonuri despre un documentar revoluţionar
– Fundal la Brandstatter: „Vechea Europă”, „Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Şah-mat: „Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”*

Cu multă vîlvă, „Şah-mat” a fost în sfîrşit difuzat la postul franco-german TV Arte, miercuri 25 februarie 2004. Filmul lui Brandstatter este mai deosebit decît multe alte relatări care atribuiau un rol preponderent străin în evenimentele din decembrie 1989. Din anumite puncte de vedere filmul e într-adevăr impresionant: este vădit că Brandstatter a făcut multă muncă de documentare.