Etichetă: Marian Munteanu

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (11). Consecințele interne și internaționale ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Situația persoanelor vătămate. Mijloacele de probă

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 10 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
– Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990
Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990

Rechizitoriul pe care l-am avut la dispoziție are unele părți anonimizate, inclusiv în ceea ce privește persoanele vătămate și părțile civile. De aceea pun capitolul „Situația fiecărei persoane vătămate” (1392 persoane) doar simbolic, pentru a arăta că există în rechizitoriu, dar prin anonimizare s-au eliminat informațiile relevante despre acestea cît și despre eventualele despăgubiri pe care le-au pretins.

Deasemeni, la capitolul „Mijloace de probă” a fost anonimizat numele martorilor și ale suspecților ale căror declarații sînt folosite, cît și înscrisurile folosite. Prezint cititorilor ce am primit. Mi-ar fi plăcut să pot prezenta mai mult dar nu am posibilitatea.

Remarc folosirea în rechizitoriu a cărții lui Adrian Năstase „România după Malta”, pentru ilustrarea consecințelor internaționale ale mineriadei.

V. CONSECINŢELE INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE ALE EVENIMENTELOR DIN 13-15 IUNIE 1990 DIN BUCUREŞTI

          Pe plan intern Citește în continuare „Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (11). Consecințele interne și internaționale ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Situația persoanelor vătămate. Mijloacele de probă”

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (9). Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 8 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)

6. Sosirea muncitorilor şi minerilor în Capitală şi acţiunile desfăşurate de aceştia în zilele de 14-15 iunie 1990 Citește în continuare „Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (9). Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990”

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (8). Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 7 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)

5j. Județul Gorj Citește în continuare „Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (8). Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)”

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (4). Starea de fapt (8-12 iunie 1990)

Actualizare 9 iunie 2019: Adăugare filmare cu discuții în CPUN despre evenimentele din Piața Universității.

28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 3 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
Manifestația din Piața Universității

În fragmentul de acum prezint, din ceea ce Parchetul numește „starea de fapt”, evenimentele din perioada 8-12 iunie 1990, cînd s-a pregătit intervenția din Piața Universității.

IV. STAREA DE FAPT

La data de 9 iunie 1990, au fost convocate, în prima şedinţă, cele două camere ale Parlamentului, Camera Deputaţilor, respectiv Senatul, pentru a stabili comisiile de validare a mandatelor de deputaţi şi senatori, făcându-se astfel aplicarea art. 79 din Decretul Lege nr. 92/1990.

În data de 8 iunie 1990, la sediul F.S.N. din str. Varşoviei nr. 4, a avut loc o întâlnire la care au participat inculpaţii Ion IliescuPetre Roman, Dumitru S. Nicolae, Cazemir Benedict Ionescu, precum şi (…) şi alţii. În cadrul acestei întâlnirii s-a pus în discuţie eliberarea Pieţei Universităţii, discutându-se trei posibile scenarii şi anume: neintervenţia forţelor de ordine pentru înlăturarea manifestanţilor, intervenţia forţelor de ordine pentru eliberarea Pieţei Universităţii de persoanele care au mai continuat să demonstreze, iar cel de-al treilea scenariu l-a reprezentat implicarea muncitorilor în eliberarea Pieţei Universităţii şi, în mod special, a minerilor având în vedere precedentele intervenţii ale acestora, din 28-29 ianuarie 1990 şi respectiv 18-19 februarie 1990. Unii dintre cei prezenţi s-au opus eliberării Pieţei Universităţii, cu motivarea că numărul celor prezenţi în Piaţă este în continuă scădere, iar demonstraţiile se vor stinge de la sine. La un moment dat, inculpaţii Ion Iliescu şi Petre Roman au părăsit sediul F.S.N., iar întâlnirea celor menţionaţi s-a încheiat fără a se lua vreo decizie referitoare la Piaţa Universităţii (…). Citește în continuare „Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (4). Starea de fapt (8-12 iunie 1990)”

Rechizitoriul din procesul mineriadei (3). Manifestația din Piața Universității

28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 2 părți ale rechizitoriului:
Inculpații și obiectul cauzei
Date privind contextul general al cauzei

În această parte a rechizitoriului, Parchetul face o descriere istorică a apariției și dezvoltării mișcării din Piața Universității din București, din 1990. Se povestesc evenimentele de dinainte de ziua de 13 iunie 1990, cînd au început tulburările propriu-zise. Descrierea evenimentelor e făcută pe alocuri într-un mod de-a dreptul poetic (se citează în întregime „cîntecul golanilor” care se cînta în piață).

Remarc o faptă concretă pusă în seama inculpatului Adrian Sîrbu (cel care avea să înființeze mai apoi ProTV): „Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gîndească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitînd ministrului apărării să-i pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari”. Dar este o faptă care nu s-a dus la îndeplinire și e dinainte de evenimentele care fac obiectul inculpărilor din dosar.

Pentru felul cum a început manifestația din Piața Universității, recomand un articol din 2016 a lui Ondine Gherguț din „România Liberă” (linc).

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu. Cu litere cursive între paranteze drepte am mai inserat unele explicații.

III. MANIFESTAŢIA DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII Citește în continuare „Rechizitoriul din procesul mineriadei (3). Manifestația din Piața Universității”

Constatarea CNSAS referitoare la Marian Munteanu

2239-munteanu-marian-teofan-dragos-1Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a dat publicității constatările instituției referitoare la Marian Munteanu, unul dintre conducătorii mișcării protestatare din Piața Universității din 1990, totodată unul dintre primii membri ai asociației „21 Decembrie 1989” din București (nu știu dacă acum mai are calitatea de membru al asociației). Totodată, CNSAS a emis și un comunicat de presă (linc) în care precizează:

Urmare interesului public față de verificarea domnului Marian Teofan Dragoș MUNTEANU de către CNSAS, facem următoarele precizări:

Față de cererile pe care domnul Marian Teofan Dragoș Munteanu le-a adresat CNSAS, arătăm că în anul 2004, acesta a formulat cerere de acces la propriul dosar, revenind în cursul anului 2005 și cu solicitarea de a aproba „în condițiile prevăzute de lege, eliberarea unei adeverințe privind neapartenența și necolaborarea mea cu organele de securitate”. La data respectivă domnia sa era necunoscut în evidențele CNSAS. Prin urmare au fost întreprinse toate demersurile legale în vederea obținerii dosarului întocmit pe numele în cauză de către Securitate. După preluarea și prelucrarea arhivistică a dosarului, la data de 13.08.2009, dl. Marian Teofan Dragoș Munteanu l-a vizionat la sala de lectură a instituției. Precizăm că legea asigură dreptul de a solicita deconspirarea surselor identificate în dosar, precum și obținerea de fotocopii de pe acesta, dar domnia sa nu și-a exercitat acest drept.

La data de 05.07.2016 dl. Marian Teofan Dragoș Munteanu a fost invitat de către CNSAS să vizioneze microfilmul dosarului întocmit de fosta Securitate pe numele domniei sale; în ziua de 06.07.2016 domnia sa a solicitat amînarea programării, urmînd ca, de comun acord, să se stabilească o dată în acest sens. Precizăm că, pînă în prezent, domnul Marian Teofan Dragoș Munteanu nu a dat curs acestei invitații. Citește în continuare „Constatarea CNSAS referitoare la Marian Munteanu”

Marian Munteanu îşi retrage candidatura la funcţia de primar al Bucureştiului

FSNpericoliunie90

Actualizare 3 mai 2016: Adăugare manifest FSN din iunie 1990

N-a trecut mult de cînd PNL l-a propus pe unul din conducătorii mişcării din Piaţa Universităţii la funcţia de primar al Bucureştiului (linc) că respectiva candidatură a fost retrasă. În locul lui Marian Munteanu, PNL îl propune acum pe Cătălin Predoiu.

În răstimpul cîtorva zile de după anunţarea candidaturii lui Munteanu, în mijloacele de informare în masă din Bucureşti s-a ajuns la un consens cu privire la faptul că Ion Iliescu a avut dreptate în 1990 cînd a vorbit despre primejdia legionară existentă în cadrul manifestaţiei din Piaţa Universităţii. Ca dovezi în acest sens au fost invocate fapte precum aflarea lui Marian Munteanu în cercul apropiaţilor lui Petre Ţuţea, fost deţinut politic legionar. Petre Roman, fostul prim-ministru FSN-ist împotriva căruia se desfăşura mişcarea din Piaţa Universităţii, acum membru PNL deci în partidul care trebuia să-l susţină pe Munteanu la primărie, a observat că într-un interviu din 1994 Marian Munteanu, referindu-se la I. G. Duca, primministrul liberal ucis de legionari în 1933, a spus: «Nu putem vorbi de asasinii lui I.G. Duca fără a vorbi de asasinul I.G. Duca». „Nu am auzit vreodată ca Partidul Naţional Liberal să se dezică de I.G. Duca. Dimpotrivă, totdeauna a fost un far al PNL. Ori, dacă noi acceptăm comentariul lui Marian Munteanu, înseamnă că PNL ar trebui să se dezică de I.G. Duca, în favoarea Mişcării Legionare. Aşa rezultă din acest articol al lui Marian Munteanu”, şi-a exprimat părerea domnul Roman (linc). Citește în continuare „Marian Munteanu îşi retrage candidatura la funcţia de primar al Bucureştiului”

Marian Munteanu, conducător al mişcării din Piaţa Universităţii din 1990, propus de PNL candidat la primăria Bucureşti

Legitimaţia de membru al asociaţiei "21 Decembrie" a lui Marian Munteanu. Sursă: Saitul acestuia munteanu.ro
Legitimaţia de membru al asociaţiei „21 Decembrie” a lui Marian Munteanu. Sursă: Saitul acestuia munteanu.ro

Partidul Naţional Liberal l-a propus pe Marian Munteanu, fost conducător al manifestaţiei din Piaţa Universităţii din 1990, candidat la funcţia de primar al Bucureştiului la următoarele alegeri locale.

După cum explică pe saitul propriu (linc), Marian Munteanu a participat la revoluţia din 1989 fiind şi printre primii membri ai asociaţiei „21 Decembrie” din Bucureşti. Nu a cerut însă certificat de revoluţionar şi nu este implicat în nici un fel în actuala activitate a asociaţiei, despre care afirmă că „a cărei componenţă (şi, mai ales, reprezentare publică) diferă radical de asociaţia constituită în Decembrie 1989”. Citește în continuare „Marian Munteanu, conducător al mişcării din Piaţa Universităţii din 1990, propus de PNL candidat la primăria Bucureşti”

Redeschiderea dosarului mineriadei din iunie 1990 (4 video)

Actualizare 22 octombrie 2015, ora 13,15: Întreaga presă, toate televiziunile, au pomenit că Ion Iliescu a fost pus sub urmărire penală în dosarul mineriadei, dar remarc în comunicatul Parchetului (linc) că, deși se spune că în dosarul mineriadei s-a reluat urmărirea penală, nu e nominalizat nimeni ca învinuit ori inculpat. Mai mult, așa cum observă domnul Mangu, comentator pe acest blog, urmărirea penală a fost reîncepută de procurori militari, în timp ce Ion Iliescu și Virgil Măgureanu sînt civili, fiind îndoielnic că procurorii militari au competență în a-i pune sub acuzare. Ca urmare, nu sînt convins că într-adevăr Ion Iliescu a fost pus sub acuzare, chiar dacă întreaga presă românească pretinde asta. Aștept să văd nominalizați, într-un comunicat oficial al Parchetului, nu într-o știre Mediafax, cine sînt inculpații din dosar, ca să mă conving. Au mai fost situații cînd întreaga presă românească, autointoxicîndu-se și preluînd unii de la alții, a dat știri false. A se vedea:
Aşa-zisul plan de desfiinţare a Institutului Revoluţiei Române: Eu am avut dreptate, presa bucureşteană a greşit
Dezvăluirile lui Vladimir Bukovski despre revoluţia română şi jurnalismul de tip Mediafax
Mă întreb totodată dacă Ion Iliescu, Virgil Măgureanu și alte persoane despre care presa pretinde că sînt inculpați în dosar nu pot invoca autoritatea de lucru judecat a hotărîrilor judecătorești pomenite mai jos în acest articol, fiindcă scoaterea de sub urmărire penală a fost apoi confirmată și prin hotărîri judecătorești definitive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Poate prin schimbarea încadrării juridice care s-a făcut se poate ocoli această autoritate de lucru judecat, nu sînt avocat să știu exact. Dar dacă acea autoritate de lucru judecat rămîne, înseamnă că urmărirea penală nu se mai poate face împotriva celor care fuseseră deja urmăriți, ci doar împotriva unor alte persoane, necunoscute. De pildă, împotriva unor fantomatici agenți străini despre care vorbesc Talpeș și Voican Voiculescu.

FSNiun90

Ion Iliescu este urmărit penal în dosarul mineriadei din 1990 pentru infracțiuni împotriva umanității, anunță Mediafax (linc). Conform Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție, reprimarea violentă a manifestației din Piața Universității s-a soldat cu moartea a 4 persoane și rănirea a altor 3 prin împușcare, precum și cu vătămarea corporală și lipsirea de libertate a aproximativ 1000 de persoane.

Încă din 2012 am remarcat declarația lui Ioan Talpeș, fost consilier a lui Ion Iliescu, de a arunca vina pe agenturili străine pentru ce s-a întîmplat în iunie 1990. „În 13 iunie a fost o lovitură care urmărea să sisteze ce s-a decis la 20 mai (data alegerilor din 1990 – n.r.). Printre cei care au declanşat violenţele au fost agenţi ai altor state, cum ar fi francezi, care doreau o altă formulă de guvernare. S-au amestecat şi ruşii, dar nu prea tare, iar unguri au fost cu certitudine. În schimb, americanii n-au avut nimic de a face cu ce s-a întîmplat (…) Francezii doreau o altă formulă de guvern. S-a dorit ca Radu Câmpeanu să fie prim-ministru. Există înregistrări!”, spunea domnul Talpeș (linc).

Ideea agenturilor străine care ar fi vinovate de întîmplările din iunie 1990 este susținută acum și de fostul viceprimministru Gelu Voican Voiculescu, care pomenește de o „conivență americano-sovietică” (linc). E contradicție cu ce spunea Talpeș, că „americanii n-au avut nimic de-a face”, dar cititorii acestui blog știu deja: cînd e vorba de scos basma curată vinovații români ai unor întîmplări din istoria recentă, aruncatul vinii pe agenturili străine e o metodă bună care n-are nevoie nici de dovezi, nici de coerență. S-au arestat atunci cam 1000 de persoane, chiar dacă nu există cetățeni străini între ei asta nu împiedică să fie lansată varianta propagandistică a agenturilor străine. Fostul regim comunist de la Chișinău, cînd acuza România de punere la cale a evenimentelor din aprilie 2009 (asemănătoare cu cele din iunie 1990 de la București), măcar fusese capabil să găsească una bucată cetățean român (linc) printre sutele de arestați din timpul tulburărilor, dar Ioan Talpeș ori Gelu Voican Voiculescu n-au nevoie de asemenea mărunțișuri, căci presa românească nu le cere dovezi.

Fostul director SRI Virgil Măgureanu nu a dat amănunte cu privire la discuțiile pe care le-a avut la parchet, dar s-a exprimat că „e benefic că s-au reluat cercetările” (linc).

Recent Ioan Talpeș a reluat, în oficina de dezinformare „Adevărul” (linc), teoria agenturilor străine și cu privire la decembrie 1989, fără însă să dea vreo dovadă, ci doar plîngîndu-se de starea presei românești, „explozia asta a tabloidelor, cu toate minunile şi cu toate acuzele care nici măcar nu trebuie demonstrate”.

Iată o filmare în care se poate vedea unul dintre cei împușcați din Ministerul de Interne în 13 iunie 1990: Citește în continuare „Redeschiderea dosarului mineriadei din iunie 1990 (4 video)”

Dezbatere la Digi 24: Cine a făcut revoluţia română – KGB-ul sau securitatea?

Postul Digi TV a primit ordin de zi pe unitate să-l fută grija de revoluţia din 1989. Ca urmare, face o serie de emisiuni despre revoluţia din 1989 şi perioada care a urmat după ea. Într-o emisiune recentă „Revoluția, anul 1990 și specificul lui – opera KGB sau a Securității?”(linc), redacţia încerca să lămurească cine a făcut totuşi revoluţia din 1989 – KGB-ul ori securitatea?

În emisiunea moderată de Elena Vijulie au fost prezenţi Mihai Gheorghiu, vicepreşedintele Ligii Studenţilor în anii 1990-1991, care susţinea că revoluţia a fost făcută de KGB şi Armand Goşu, care susţinea că revoluţia a fost făcută de securitatea română. Invitaţii se contrazic între ei, întreaga emisiune are aerul unei maxime obiectivităţi, în care sînt expuse şi argumentate puncte de vedere diferite. Citește în continuare „Dezbatere la Digi 24: Cine a făcut revoluţia română – KGB-ul sau securitatea?”