Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul din procesul mineriadei (3). Manifestația din Piața Universității iunie 3, 2019


28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 2 părți ale rechizitoriului:
Inculpații și obiectul cauzei
Date privind contextul general al cauzei

În această parte a rechizitoriului, Parchetul face o descriere istorică a apariției și dezvoltării mișcării din Piața Universității din București, din 1990. Se povestesc evenimentele de dinainte de ziua de 13 iunie 1990, cînd au început tulburările propriu-zise. Descrierea evenimentelor e făcută pe alocuri într-un mod de-a dreptul poetic (se citează în întregime „cîntecul golanilor” care se cînta în piață).

Remarc o faptă concretă pusă în seama inculpatului Adrian Sîrbu (cel care avea să înființeze mai apoi ProTV): „Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gîndească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitînd ministrului apărării să-i pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari”. Dar este o faptă care nu s-a dus la îndeplinire și e dinainte de evenimentele care fac obiectul inculpărilor din dosar.

Pentru felul cum a început manifestația din Piața Universității, recomand un articol din 2016 a lui Ondine Gherguț din „România Liberă” (linc).

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu. Cu litere cursive între paranteze drepte am mai inserat unele explicații.

III. MANIFESTAŢIA DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII (more…)

 

Rechizitoriul în procesul mineriadei din iunie 1990 (2). Date privind contextul general al cauzei mai 23, 2019


28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) și Dumitru Dincă (în spatele lui Mărieș). La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Actualizare 23 mai 2019, ora 10,47: Adăugare păreri legate de presupusul contact cu cancelarii europene ale unor dizidenți.

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi prima parte a rechizitoriului: Inculpații și obiectul cauzei (linc).

În această parte rechizitoriul face o expunere istorică a evenimentelor pînă la începerea manifestației din Piața Universității, ajungînd cu expunerea și la manifestațiile din Valea Jiului din 1977. Se afirmă în rechizitoriu că după evenimentele din 1977 cadre ale securității au fost încadrate ca muncitori în minele din Valea Jiului, cu scopul de a-i supraveghea și intimida pe mineri (asta-mi amintește de o lozincă de la mitingurile din 1990: „securiștii-n mină, să ne dea lumină”), dar nu se indică documente în sprijinul acestei afirmații. Printre intelectualii din CFSN care sînt enumerați ca fiind „cunoscuţi pentru poziţia lor anticomunistă manifestată încă din timpul dictaturii comuniste şi care, în acea perioadă, reuşiseră să intre în contact cu cancelariile europene”, Parchetul îi numește pe Ion Caramitru și Domokos Geza. Rog cititorii acestui blog să-mi indice manifestări ale pozițiilor anticomuniste ale acestor persoane de dinainte de decembrie 1989. Deasemeni, și în cazul celorlalte persoane care se manifestaseră împotriva dictaturii amintite de Parchet, faptul că intraseră în contact cu cancelariile europene ar trebui dovedit, nu doar afirmat. Mărturisesc că nu știu ce dovezi există că Aurel Dragoș Munteanu, de pildă, a intrat în contact cu vreo cancelarie europeană. Niște scrisori ale lui fuseseră transmise la „Europa Liberă”, dar asta nu înseamnă automat „contact cu cancelarii europene”. Poate a existat un asemenea contact, dar Parchetul ar trebui să indice dovezi, fiindcă un rechizitoriu trebuie să se bizuie pe dovezi, nu pe presupuneri.

II. DATE PRIVIND CONTEXTUL GENERAL AL CAUZEI (more…)

 

Agenturili străine, acum şi în scandalul Mircea Băsescu – Bercea Mondialul iunie 25, 2014


Alexandru Lăzescu publică în „Ziarul de Iaşi”, preluat şi pe saitul „În Linie Dreaptă” articolul Bercea Mondialu’, Pavel Abraham şi filiera rusească (linc), în care se explică amestecul agenturilor străine, în speţă al ruşilor, în actualul scandal legat de Mircea Băsescu, fratele preşedintelui. Citez din articol: (more…)

 

Marian Munteanu: Revoluţie şi restauraţie (4). Pseudo-elita mai 16, 2012


Continui publicarea, în serial, a studiului lui Marian Munteanu, fost conducător al manifestaţiei din Piaţa Universităţii din 1990, cu privire la revoluţia română. Studiul a fost publicat iniţial în ziarul “Ziua”, în perioada decembrie 2001 – ianuarie 2002.

Vezi episoadele anterioare:
Insurecţia naţională
Restauraţia sistemului democratic
Pseudo-miturile. „Revoluţionarismul conspirativ” şi dizidenţa”

Pseudo-elita (more…)

 

Noiembrie 1990. Conferinţă de presă CADA la GDS: „L-am sprijinit pe generalul Stănculescu, ţinînd cont de faptul că toţi sîntem dalmaţieni” (video) august 15, 2011


Conferinţa de presă a Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi a altor mişcări militare apărute după revoluţie (Grupul de Iniţiativă pentru Democratizarea Armatei = GIDA, Acţiunea pentru Dreptate Militară = ADM, Grupul de Acţiune pentru Modernizarea Armatei = GAMA) ţinută în noiembrie 1990 la Grupul pentru Dialog Social. Momentul conferinţei de presă este după ce ministrul Victor Atanasie Stănculescu dăduse un ordin de desfiinţare a CADA, după ce în prealabil îşi crease susţinere în armată cu ajutorul unui val de avansări la excepţional care au însemnat şi o îmbunătăţire a situaţiei materiale a multor ofiţeri. După această conferinţă de presă, o parte din participanţi au fost trecuţi în rezervă de ministrul Victor Stănculescu. Înregistrarea video este după o casetă care a fost montată, posibil chiar de Grupul de Dialog Social. Sînt unele întreruperi care arată că la montaj s-au scos nişte părţi (poate considerate nerelevante). La sfîrşitul conferinţei de presă înregistrarea pe care am avut-o la dispoziţie nu mai era de calitate. Am eliminat acea ultimă parte din filmarea prezentată mai jos. Comentariile mele au fost inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Program la aniversarea a 20 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara martie 8, 2010


În 11 martie 1990 Societatea „Timişoara” a lansat „proclamaţia de la Timişoara”. Cu prilejul aniversării a 20 de ani de la acest eveniment este pregătit următorul program aniversar: (more…)

 

Blocul Naţional al Revoluţionarilor – Iliescu reales la al enşpelea congres septembrie 7, 2008


Amintiri din 2006:

„Gîndul” din 4 martie 2006: „Huo! Trădătorul!” Strînşi ieri la Braşov, într-un congres extraordinar al Blocului Naţional al Revoluţionarilor, posesorii de patalamale de revoluţionari au ţinut să-l „felicite” şi ei pe cel care i-a brevetat pe banda rulantă drept „luptători cu merite deosebite” în decembrie `89 şi le-a fost ani de zile preşedinte de onoare. După care, odată stins corul huiduielilor, Ion Iliescu a avut parte şi de o „reexcludere” din rîndurile BNR-ului condus de fostul său curtezan Dorin Lazar Maior, măsura aplicată, tot „în lipsă”, şi lui Dan Iosif şi Emil Cuteanu.

„Cotidianul” din 3 martie 2006: „Congresul Blocului Naţional al Revoluţionarilor (BNR), întrunit ieri la Braşov, l-a demis din funcţia de preşedinte de onoare pe fostul preşedinte Ion Iliescu. Revoluţionarii sînt nemulţumiţi că nici acum nu s-a aflat adevărul despre Revoluţia din 1989. Prim-vicepreşedintele BNR, George Costin, a afirmat că toate protocoalele încheiate între reprezentanţii Blocului şi foştii preşedinţi de onoare – Ion Iliescu şi Petre Roman – au avut un singur scop: aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989. „Nici unul dintre ei nu şi-a respectat promisiunile, doar au acceptat onorurile în mod sistematic”, a spus George Costin. Iliescu a aflat această veste de la ziariştii prezenţi la biroul său, unde şi-a aniversat ziua de naştere. El şi-a exprimat mirarea că BNR l-a gratificat de-a lungul anilor cu diplome de onoare, iar acum anunţă un asemenea demers. „Sînt oameni neserioşi, nici nu-i iau în seamă”, a afirmat Ion Iliescu.

În decembrie 2006, şeful BNR Dorin Lazăr Maior (fost deputat PRM trecut apoi la PSD) a ajuns în arest fiind acuzat de şantaj. Acuzaţiile respective sînt explicate mai amănunţit într-un articol din „Gardianul” din 25 ianuarie 2007: Procurorii Serviciului Teritorial Anticorupţie Braşov au dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a fostului deputat Dorin Lazăr Maior, preşedintele UNORD ‘89, sub acuzaţia de şantaj. (…) Potrivit procurorilor, din probele administrate în cauză a rezultat că, în perioada noiembrie – decembrie 2006, fostul deputat Dorin Lazăr Maior (preşedintele UNORD ‘89 şi al Asociaţiei Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşilor Eroilor din Decembrie 1989) şi Ovidiu Tition, ajutaţi de Florina Aprofirei, ar fi exercitat acte de constrîngere constînd în violenţe sau ameninţări cu darea în vileag a unor fapte comise în legatură cu acordarea nelegală a unor credite de către Romexterra Bank – Sucursala Braşov, asupra părţilor vătămate în scopul dobîndirii, în mod injust, a sumei de 2.000.000 RON (aproximativ 600.000 de euro). Dorin Lazăr Maior şi Ovidiu Tition au fost reţinuţi în data de 28 decembrie 2006, iar Judecătoria Braşov a emis pe numele lor mandate de arestare preventivă pentru 29 de zile. Dorin Lazăr Maior a fost deputat PRM si PSD, în mandatul 2000-2004.

Eliberarea lui Maior din arest s-a făcut în mai 2007, urmînd ca acesta să fie judecat în libertate „cu condiţia să nu se apropie de denunţători”.

În 2007, BNR continua să fie prezentat de presa bucureşteană deontoloagă şi anticomunistă ca o organizaţie anti-Iliescu.

„Evenimentul Zilei” din 13 august 2007: Alianţa Civică, Asociaţia 21 decembrie 1989, Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990 şi Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989 au transmis sîmbătă o scrisoare deschisă social-democraţilor, în care le atrage atenţia că „este foarte grav să ai un preşedinte de onoare urmărit penal”. Demersul vine după ce PSD a calificat drept „talibanism politic” cererea unor ONG-uri de a-l exclude pe fostul preşedinte din viaţa politică, după publicarea rechizitoriului în dosarul mineriadei. „Stimaţi membri PSD, crimele de-acum 17 ani, nejudecate încă, sînt de-o gravitate extremă pentru istoria României. Membrii PSD pot şi trebuie să-şi dorească aflarea adevărului”, se arată în scrisoarea deschisă.

Totul n-a fost însă decît un balon de săpun creat de presă. În actele de la Judecătorie, funcţia de preşedinte de onoare a lui Ion Iliescu n-a fost niciodată anulată. Pe 5 septembrie 2008, cînd a avut loc Congresul BNR, balonul de săpun s-a spart.

„Telegraf” (Constanţa) din 6 septembrie 2008: Membrii Blocului Naţional al Revoluţionarilor 1989 (BNR) l-au ales preşedinte, în unanimitate, în cadrul Congresului Extraordinar, pe Dorin Lazăr Maior. Acesta a fost, din 1989 şi pînă în prezent preşedinte executiv al BNR şi a declarat că, prin acest congres, revoluţionarii îşi doresc să “salveze de atacurile unora ideea de revoluţie”. “Ion Iliescu este singurul care susţine ideea de revoluţie, de aceea l-am reales, în unanimitate, în funcţia de preşedinte de onoare”, a spus Maior. Preşedintele BNR a mai afirmat că va cere instituţiilor fundamentale ale statului să sprijine acţiunile şi demersurile organizaţiei, “pentru aflarea adevărului istoric despre revoluţia anticomunistă română din decembrie 1989”.

Îmi place chestia cu Dorin Lazăr Maior preşedinte executiv al BNR încă din 1989. Te pomeneşti că BNR-ul o fi fost înregistrat la judecătorie încă de pe vremea lui Ceauşescu. Cuvintele ritualice cu adevărul despre revoluţie sînt bune în orice situaţie, cînd e vorba de înjurarea lui Iliescu sau de (re)alegerea acestuia ca preşedinte de onoare.

Între timp, BNR-iştii au aflat de la PSD-işti cum este să ai un preşedinte de onoare urmărit penal, şi au ajuns la concluzia că este plăcut. Iar Iliescu şi-a călcat pe inimă şi a acceptat să ia în seamă BNR-ul, mai ales dacă BNR se scutură de „influenţele parazitare” (fac aici precizarea: paraziţi ca mine n-au fost niciodată membri BNR).

Chiar şi fostul preşedinte, actualul cadavru politic Emil Constantinescu, a fost prezent la Congresul BNR. Nu numai presa, ci şi clasa politică este dispusă să accepte Blocul Naţional al Revoluţionarilor ca unică organizaţie legitimă a revoluţionarilor. Inclusiv politicienilor anti-neo-cripto-comunişti le convine situaţia, căci n-au nevoie de concurenţă pe segmentul anti-neo-cripto-comunist al politicii. Există destule organizaţii de revoluţionari care nu fac parte din BNR, destui revoluţionari care nu au participat în nici un fel la BNR, dar faptul e trecut sub tăcere.

Organizaţii ale societăţii civile chipurile adversare ale lui Ion Iliescu, precum Grupul de Dialog Social şi Alianţa Civică, au colaborat intens cu Blocul Naţional al Revoluţionarilor. Iată de pildă, în „Ziua” din 31 iulie 2008, ce pact frumos despre „statul de drept” ni se propunea! Or fi fost naivi GDS-ul şi Alianţa Civică, nu ştiau ce hram poartă BNR? Nu, căci cel puţin din 16 iulie 2008 se ştia că „revoluţionarii lui Dorin Lazăr Maior îl vor susţine nemijlocit pe Ion Iliescu”.

Visul de consens a lui Ion Iliescu din 1990 este pe cale să se realizeze. Nu m-aş mira să-l văd pe Iliescu, în calitatea sa de preşedinte de onoare al BNR, întocmind un apel în care să se ceară energic instituţiilor statului aflarea adevărului despre revoluţia din 1989, iar elita civică din GDS şi Alianţa Civică iscălind apelul alături de Ion Iliescu. Că doar principiile din apel contează, nu persoanele care-l iscălesc, n-aşa?

Dorin Lazăr Maior, care a fost preşedinte al BNR şi cînd se discuta excluderea propagandistică (căci reală n-a fost niciodată) a lui Ion Iliescu, cît şi acum cînd Ion Iliescu a fost reales în unanimitate preşedinte de onoare (totul se face cu unanimitate, şi excluderea şi alegerea ca preşedinte de onoare) a fost parlamentar PRM. Apoi a trecut la PSD, iar acum e în căutare de colegi pentru viitoarele alegeri. Am însă mari îndoieli că partidul care-l va accepta pe Maior pe listă va cîştiga ceva din asta. Presa poate fi interesată de baloane de săpun, alegătorii nu.

Pentru cei interesaţi, discuţii despre Blocul Naţional al Revoluţionarilor şi evoluţia sa din 2006 pînă azi pot fi citite şi pe forumul revoluţiei.