Dezvoltarea schemei de vaccinare pentru copii în SUA

M-am ocupat pe acest blog mai mult de vacsinurile antic0vid, dar problema manipulării publicului și factorilor politici de către industria farmaceutică în problema vacsinării este mai veche. Graficul de mai sus arată vacsinurile recomandate pentru copii în SUA, de-a lungul timpului. În 1962 schema de vaccinare cuprindea 3 vacsinuri, pentru care se făceau 5 doze. În 1983 numărul dozelor recomandate pînă la vîrsta de 18 ani era de 24, iar în 2020 acest număr ajunsese la 73. Un lucru important în creșterea schemei de vacsinare a fost o lege aprobată în 1986, în timpul președinției lui Ronald Reagan, prin care producătorii de vacsinuri erau scutiți de la plata despăgubirilor pentru efectele adverse ale acestora. Statul american a preluat obligația de despăgubire a victimelor, creînd un fond special pentru asta. Peste 4 miliarde dolari au fost deja plătite sub formă de despăgubire din acest fond. Cei care cer despăgubiri în urma vacsinării trebuie să dovedească în instanță legătura sigură între vacsinare și problema de sănătate apărută, lucru care nu e deloc ușor.

Andrei Caramitru (USR) dorește continuarea tendinței de limitare a plăților cu bani peșin, începută de PSD

În 2014 în articolul Statul maximal ia avînt în guvernarea PSD. Limitarea plăților cu bani peșin (linc), mi-am exprimat nemulțumirea față de politica guvernanților de a impune interziceri în folosirea plăților cu bani peșin.

În luna august, văd că domnul Andrei Caramitru, unul dintre cei care, din cîte s-a anunțat, lucrează la programul de guvernare USR (linc), anunță pe profilul său facebook despre planurile pe care le are de a îmbunătăți economia românească, printre care și acela de a limita plățile cu bani peșin. Citez:

Eliminăm cash-ul din economie (eliminăm evaziunea fiscală și banii negri care circulă, cuplat cu o reducere de taxe și plafonarea comisioanelor bancare). Toate plățile de salarii, pensii etc. pe card. Toate plățile la magazine, ANAF etc. cu cardul (nici o plata de peste 2000 de lei cash nu este permisă). Depunerea (după o perioadă de gratie) si scoaterea de bani cash din cont de peste cîteva mii de lei nu mai sînt posibile. Nu e nimic revoluționar – în mai toate țările e așa.

Mesajul lui Caramitru a fost deja comentat de alții (linc), eu nu l-am comentat atunci că eram în pauză blogăristică. În fapt Caramitru, deși se prezintă ca anti-PSDist feroce, nu face decît să plagieze și să dezvolte idei deja puse în practică de PSD. Am fost împotriva acestor idei cînd ele au fost enunțate de PSD, rămîn împotrivă și cînd sînt enunțate din partea USR. Motivele le-am expus deja în articolul din 2014 sus-menționat și nu le mai repet. Că în mai multe țări e acest sistem e din pricină că multe guverne sînt disperate după bani, fiind băgate în datorii pe care greu le pot plăti.

Revista „Time” din 8 ianuarie 1990 compară căderea lui Ceaușescu cu cea a lui Noriega în Panama. „În timp ce sovieticii nu făceau nimic în România, SUA își încălca angajamentele din fața Organizației Statelor Americane de a nu invada un vecin”

Una dintre cele mai cunoscute reviste de politică internațională din lumea apuseană, „Time”, a publicat în 8 ianuarie 1990 articolul lui Otto Friedrich „Cînd tiranii cad”, în care e comparată răsturnarea lui Ceaușescu în România și a lui Manuel Noriega, în Panama. În afară de faptul că amîndoi sînt niște tirani, revista găsește că nu prea există asemănări între cele 2 cazuri. Românul Ceaușescu a fost răsturnat de propriul popor, în timp ce Noriega, de o oaste străină. În timp ce sovieticii nu s-au amestecat în România, americanii și-au încălcat angajamentele internaționale și au intervenit brutal pentru înlăturarea lui Noriega – sînt diferențe între cele 2 cazuri observate de revista „Time”. Articolul era „cover story”, adică articol principal pentru respectivul număr de revistă.

De remarcat că mai apoi, în cadrul campaniei de falsificare a istoriei, s-a pretins că evenimentele din România și Panama au fost legate între ele, existînd o înțelegere sovieto-americană ca fiecare țară să intervină în zona ei de influență. Adică exact contrariul a ce se afirmă în acest articol din „Time”.

Redau articolul pentru cititori, în tălmăcire proprie.

Cînd tiranii cad
de Otto Friedrich

New York Times, 20 decembrie 1989: „Statele Unite au puține mijloace să influențeze guvernul român”

Ziarul „New York Times” din 20 decembrie 1989 publică articolul lui Thomas L. Friedman „Reprimarea de către România a protestelor condamnată de către SUA ca brutală”. Îl reproduc aici, cu tălmăcire. Amintesc că același Thomas Friedman iscălise și în 19 decembrie 1989 un articol în New York Times despre revoluția română, care a fost deja prezentat pe acest blog (linc). Articolul relatează poziția oficială a autorităților americane despre situația din România, cum a fost comunicată presei. Am prezentat pe acest blog poziția guvernului american și din relatarea făcută de Chicago Tribune din 20 decembrie 1989 (linc). Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive între paranteze drepte.

Reprimarea de către România a protestelor condamnată de către SUA ca „brutală”
de Thomas L. Friedman
special pentru New York Times

Washington, 19 decembrie. Casa Albă [clădirea unde locuiește președintele SUA; prin extensie, Președinția SUA] a condamnat azi reprimarea continuă a manifestanțiilor politici ca „brutală” și a spus că Statele Unite se gîndește să acționeze împreună cu aliații ei apuseni și cu Moscova pentru un anume fel de răspuns coordonat.

Agențiile de presă din estul Europei au difuzat azi relatări despre faptul că noi deschideri ale focului asupra demonstranților au avut loc în orașul Timișoara din vestul României. Într-una din cele mai senzaționale dintre acestea, agenția Taniug a Iugoslaviei a spus că există relatări neconfirmate că ar fi existat pînă la 2000 de morți. Alte relatări din Ungaria și Iugoslavia au vorbit de sute de morți.

Departamentul de Stat [Ministerul de externe american] a declarat că încă nu poate confirma nici un fel de număr de victime cu privire la ciocnirile care au fost relatate între poliție și manifestanți la Timișoara, dar a spus că doi funcționari ai ambasadei americane au fost trimiși luni în oraș din București, pentru a încerca să obțină informații din sursă directă. [deplasarea către Timişoara a unor angajaţi ai ambasadei SUA de la Bucureşti, declarată oficial de guvernul american şi relatată de presă, a fost ulterior declarată dovadă a plănuirii din străinătate a revoluţiei]

Ronald Reagan, citate

Libertatea nu este niciodată mai departe de dispariţie decît cu o generaţie. Nu o transmitem copiilor prin sînge. Trebuie să te lupţi pentru ea, să o aperi şi să le-o înmînezi pentru ca şi ei să facă la fel.

Guvernul întotdeauna găseşte o necesitate pentru indiferent cîţi bani primeşte.

Guvernul nu rezolvă problemele, ci le subvenţionează.

Guvernul există să ne apere pe unul de altul. Acolo unde guvernul şi-a depăşit limitele este cînd a hotărît să ne apere pe noi de noi înşine.

Guvernul este ca un bebeluş. Un canal alimentar cu un mare apetit la un capăt şi nici o responsabilitate la celălalt.

Cum poţi recunoaşte un comunist? Este cineva care i-a citit pe Marx şi Lenin. Cum poţi recunoaşte un anticomunist? Este cineva care i-a înţeles pe Marx şi Lenin.

Limitarea libertăţii prin creşterea drepturilor cetăţeneşti sau proiectul legislativ al deputatului PDL Mihail Boldea

Mihail Boldea, deputat PDL de Galaţi şi fost vicepreşedinte al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor, a făcut o propunere legislativă conform căreia divulgarea de informaţii din dosarele penale, înainte de a exista o hotărîre judecătorească definitivă, să fie pedepsită penal, anunţă „Evenimentul Zilei” din 19 februarie 2011 (linc).

După Adrian Năstase şi Lia Olguţa Vasilescu, un nou fan al cenzurii: Silviu Prigoană

„Libertatea nu este niciodată mai departe de dispariţie decît cu o generaţie”, spunea Ronald Reagan, iar politicienii românii au grijă să ne amintească asta.

Am mai scris pe acest blog despre dorinţa exprimată de fostul primministru Adrian Năstase de a se „reglementa democratic” internetul (linc). Ideile lui Adrian Năstase au prozeliţi, chiar şi din tabăra politică vremelnic adversară.

Recent, deputatul Silviu Prigoană (PDL) a depus la parlament un proiect de lege (linc) prin care Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) ar prelua sarcina de a elibera licenţe pentru presa tipărită şi on-line, iar „la cererea persoanei vătămate şi dacă publicaţia nu produce proba verităţii în termen de zece zile de la sesizare, Consiliul poate suspenda licenţa publicaţiei pentru o perioadă de 1, 3 sau şase luni”. Dacă este concludentă sau nu proba verităţii adusă tot CNA-ul va hotărî. Probabil va exista drept de contestare în justiţie a deciziilor CNA, dar procesele durează ani în şir, mai mult decît suspendarea respectivă. O perioadă de cîteva luni în care un ziar e suspendat înseamnă pierderea abonaţilor şi pieţii cucerite, care va fi greu de recîştigat apoi.

Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!

Nimic nu este mai dăunător pentru ideologia Statului maximal decît exemplele afacerilor de succes făcute fără implicarea Statului. Lupta împotriva acestora este cauza naturală a birocraţilor de pretutindeni. Doar acele afaceri care, pentru a supravieţui, au nevoie de subvenţii de la Stat, se bucură de simpatia birocraţilor, căci numai astfel importanţa acestei categorii sociale creşte.

“Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!” este modul cum descria Ronald Reagan cele 3 stadii ale implicării Statului în economie. Niciunde nu se poate observa mai bine această tendinţă decît în Uniunea Europeană – suprastatul pe altarul căruia România şi-a jertfit independenţa.

În condiţiile României, o ramură economică viabilă fără amestecul Statului este (era) creşterea oilor. De vreo 2000 de ani se descurcau ciobanii fără birocraţi printre ei, chiar şi în perioada comunistă unii făcuseră averi din această ocupaţie (vezi familia Becali).

În procesul istoric (considerat de unii progresist) al transformării oieritului într-o activitate economică care are nevoie de subvenţii de la stat, sîntem în faza a doua: reglementarea. După cum la război un atac izbutit trebuie făcut pe mai multe planuri (artilerie, infanterie, aviaţie), şi în cazul ciobanilor reglementările “europene” născocite de birocraţi atacă din mai multe direcţii. Oile trebuie mulse doar cu echipamente speciale, nu cu mîna (chiar dacă la stînă nu e curent electric), putinile de brînză să fie din inox, nu din lemn, să se depună “caiete de sarcini” pentru fiecare produs la Direcţiile Sanitar-Veterinare, brînza să fie ambalată în celofan, să nu se vîndă la distanţe mai mari de 30 km de domiciliul producătorului. Ultima reglementare: transhumanţa oilor să se facă doar cu camioanele.

“Arestaţi-i pe ciobani!” este îndemnul Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare, îngrijorată că transhumanţa încalcă “regulile de bunăstare animală”, după cum aflăm din ziarul „Adevărul” din 31 ianuarie 2007. Ciobanii români nu au camioane, închirierea acestora costă scump şi oricum şosele să ducă sau aducă oile din/de la vîrful muntelui nu există. Obiectivul propus – eliberarea pieţii pentru marile trusturi europene, va fi atins.

Propagandiştii de serviciu explică şi alte rele pricinuite de migraţia turmelor, care în drum intră pe proprietăţi private distrugînd roadele. Argument valabil pentru orăşeni necunoscători, căci transhumanţa are loc după strîngerea recoltei, cînd oile găsesc în drum doar resturi vegetale fără valoare economică şi ajută chiar la îngrăşarea pămîntului peste care trec.

În final, pentru ca izbînda Noii Ordini să fie completă, aceeaşi birocraţi care prin reglementările lor vor distruge oieritul, anunţă planuri complicate prin care se pot primi subvenţii. Şi vom vedea la televizor ciobani mulţumind din inimă Partidului Statului Maximal, pentru grija care li se poartă.

(articol publicat iniţial în februarie 2007)